Sa aveti o seara la fel de frumoasa ca a mea.

Parintii imi sunt aceeasi... (da nu s-au schimbat :)) ) nu stiu ce sa zic, am o impresie cum ca as intra intr-un loc care e atat de familiar insa in acelasi timp strain. Nu pot sa zic ca m-am departat de "casa" mea, dar am un sentiment foarte ciudat.

Stau doar in weekend... dar imi e destul... "departe" de zgomotosul Bucuresti, sper cu ocazia asta sa mai citesc la mate & conta (deja avem tema :)) ) in acelasi timp sper sa am timp sa mai "meditez"... de felul meu imi place sa mai iau o pauza in care sa stau si sa gandesc... imi cam e dor de asta, caci nu am avut timp in Buc si sincer am la ce ma gandi ;)

In fine ... sa aveti un weekend "fericit"... eu cel putin stiu ca voi avea :)

Maine ne duelam si noi in sfarsit cu unul din greii Europei: Franta. Meciul se disputa la Constanta, cu casa inchisa. Asta confirma inca o data interesul fanilor din provincie cu toate ca nationala a dezamagit in ultimele doua partide (in special cu Lituania, 0-3 la Cluj). Cu totii speram la o victorie, incurajandu-ne favoritii: unii de la Constanta, altii din fata televizoarelor. Daca Romania nu castiga, Piturca isi da demisia, ca asa e de bun gust, nu? Totusi, poate ca nu.

Asta vrem cu totii, normal, insa nu ne gandim ce e in sanul nationalei in perioada asta. Ok, o luam progresiv. Romania trece printr-o pasa proasta iar Piturca si-a dat in sfarsit seama ca unii jucatori sunt de-a dreptul depasiti de situatie. OK, trebuie convocati altii care sa asigure viitorul echipei nationale, iar selectia de aceasta data a fost aproape partiala (cu mentiunea ca Trica, St.Radu si Ghionea aveau loc in echipa, iar Gaman inca e mult prea inexperimentat). Ce ne facem insa cand anumite hiene albite pe langa gurita, din interiorul echipei strica toata atmosfera, ii fac pe altii sa se simta prost si mai ales mai au si gura mare pe langa antrenor? Pai e logic: exclusi din lot. Avem insa si niste probleme. Inteligenta lui Sandu ii explica sumbru acestuia ca e mai bine cu respectivul in echipa, si mai bine trebuie dat afara antrenorul (Nu ca ar fi prima data: vezi episodul Hagi-Popescu-Piturca).

Si, ca sa ducem si noi la bun sfarsit spiritul asta national, mai bine murim onorabil decat sa murim in echipa cu unii care sfideaza pe toata lumea, iar bunul simt lasa mult de dorit in cazul lor. Ii urez lui Mutu sa isi umple frigiderul pe Ghencea, si de ce nu, si la Constanta (asta pentru ca pur si simplu nu merita mai mult), iar Romania sa castige cu 2-0, prin golurile lui Marica.

Indica scorul corect si marcatorii (toti) la meciul Romania-Franta si castigi un freebet de 15RON la bwin. Fiecare user are dreptul la un singur pronostic.

Meciul se joaca la Constanta (transmis de Antena1), sambata de la 21:40. Daca sunt mai multi useri care nimeresc combinatia castigatoare, e declarat invingator primul in ordine cronologica. Premiul este oferit de 1Solist. Succes!

ex: Romania-Franta 1-0, gol Adrian Mutu.

te iubesCT.. sasa au aparut la pardaliani si brazilieni si indianajonesi.. atunci cand ii auzi nu stii daca zic te iubesct .. ca iubesc constanta, sau ca te iubesct .. zicand lu bronzata tzaganului :))

by the way: mazare eu zic ca ar treb sa te gandesti serios la brandul de oras (a se citi brend si nu brand¹) :))

brand¹, s.m. 1. organ al corpului la toate vertebratele si la majoritatea nevertebratelor, format dintr-un tesut fibros si carnos care, datorita proprietatilor lui fundamentale, contractibilitatea si elasticitatea, pune in miscare diferite organe si parti ale corpului.

" Jucatorii nostri trebuie sa inteleaga ca doar printr-un sacrificiu enorm putem obtine un rezultat pozitiv cu Franta. Dacă pierdem, nu voi pleca. De ce să plec aşa, după trei meciuri? Nu are nimeni dreptul să-mi ceară demisia aiurea "

Pai dupa 0-3 cu Lituania nu-ti ceream demisia  Piti taica . Iti ceream un sacrificiu spre binele nostru colectiv...D-aia ii place mosului Lemmy Kilminster. Mai da suturi in fund uneori astora incremeniti .

Întotdeauna m-a îngrozit ura plebee a românului pentru Conducător sau pentru Conducători. Toate neamurile semănate de pronia cerească pe acest pământ îşi cinstesc Conducătorii, Aristocraţia lor, atâta câtă este, bună sau rea. Numai noi, românii, ne hulim pe cei aşezaţi de Cel de Sus ca să ne îndrume pe Calea Mântuirii Neamului. Asta pentru că suntem un neam eterogen, format din triburi barbare insuficient civilizate, constituiţi arbitrar, printr-un decret masonic, într-un "Stat"... De aceea ne lipseşte şi înţelepciunea de a ne cinsti cum se cuvine şi bruma de Aristocraţie pe care o (mai) avem.

Democraţia conferă anumite privilegii. Democraţia înseamnă şi o structură de autoritate, bazată pe reprezentarea interesului naţional. Reprezentanţii Naţiunii trebuie cinstiţi ca atare de către cei care nu se învrednicesc de harisma conducerii, ca organe vizibile ale Spiritului Universal în Istorie. Pe de altă parte, ţelul de a ajunge la Putere ar trebui să însufleţească pe orice tânăr de bună credinţă din frumoasa noastră Ţară. Vox populi, vox Dei! Ritualul alegerilor săvârşite odată la 4 ani trebuie înţeles şi ca o manifestare a Spiritului Universal în Istoria unui Neam. Cinstirea Conducătorilor este şi o modalitate simbolică de a ne împărtăşi, după vrednicie, din harismele conducerii autentice...

Lăsând la o parte aceste considerente, să ne întoarcem "la cestiune", la plimbarea mea iavaş-iavaş prin Casa Poporului, sau Palatul Parlamentului, cum mai este numit în frumoasele vremuri pe care le trăim... Trebuie să vă mărturisesc, dumneavoastră, distinşilor mei lectori, că de când am venit, în prostia mea, acum 11 ani în ţigănia şi în mizeria asta de aşa-zis oraş (de fapt un sat mai mare) numit Bucureşti, am fost profund scârbit de spectacolul dezolant al deşertăciunii omeneşti... Bucureştii sunt un oraş urât în cele mai intime fibre ale fiinţei sale, un oraş nefericit, trântit în duşmănie în mijlocul Bărăganului, cu o gârlă insalubră care îl traversează prin mijloc, fără un munte, fără o mare, fără măcar nişte dealuri împădurite în apropiere. Nici un om normal la cap nu îşi poate dori să trăiască în acest aşa-zis oraş, să îşi crească aici copiii... Suntem blestemaţi să locuim aici, din cauza lăcomiei noastre, cu speranţa însă, că într-o bună zi - ne vom elibera din robie, ne vom rupe lanţurile...

Cu atât mai stranie mi s-a părut, deci, distinşii mei lectori, plimbarea mea prin Casa Poporului, într-o oră astrală a începutului de toamnă, când se împlineau 11 ani (cifră profund simbolică, marcând diferenţa de 1 faţă de numărul desăvârşirii fiinţiale - 12), de când soarta potrivnică m-a aruncat în Bucureşti... cu două geamantane, pe peronul murdar al Gării de Nord, neavând unde să dorm, ca student la Facultatea de Filosofie, aflată pe vremea aceea lângă Operă, la Facultatea de Drept...

Impresia pe care mi-a lăsat-o această clădire a fost una de irealitate. Parcă aş fi fost într-o altă lume... Totul frapează prin dimensiunile megalomanice... O astfel de clădire nu ar fi fost posibilă într-o democraţie bastardizată, ca aceea în care trăim, ci doar într-un stat autarhic, într-o nobilă şi demnă republică liberă... în care nu îngenunchiem în faţa străinilor, ca acum...

Bucureşti - această Rană Vie în Trupul Sfânt al Ţării, acest loc al urâtului şi al mizeriei umane...

Să fie urâtul în care suntem condamnaţi să ne ducem mizera existenţă blestemată răscumpărat de frumuseţea pură, ireală, a Casei? Cert este că diferenţa faţă de mizerele cartiere bucureştene este imensă... singurul loc în care ar merita să îţi desfăşori activitatea în acest oraş blestemat, în acest topos al urâtului, fiind doar Casa.

Şi mai vine un Prigoană, un plebeu de la Gherla să spună că acest monument nu ar trebui pus la dispoziţia Aleşilor Neamului. Adică, ar trebui să aducem jertfă pe altarul capitalismului care ne sufocă şi această ultimă zvâcnire a demnităţii naţionale, care este Casa?

Impresia pe care mi-o produce Casa, pe care am avut ocazia să o admir şi pe interior este aceea de Templu al Democraţiei, al Demnităţii Naţionale. Nici un alt Neam din lume nu are o asemenea bijuterie a Coroanei. Suntem noi românii vrednici de Casă? Ne reprezintă ea? Mă tem că nu...

Am avut ocazia să admir în Casă, ca ornament omniprezent - celebra fleur de lys, simbol al unor societăţi secrete... este peste tot - în cadrul de mai jos, am surprins-o ca ornament pe pereţii scărilor interioare...

În altă ordine de idei, v-ar plăcea o asemenea curticică, nu?

Puterea înnobilează Omul, iar ţelul oricărui om ar trebui să fie dobândirea Puterii... Cei care se situează pe poziţii critice, antagoniste faţă de Puterea Autentică, sunt nişte frustraţi şi nişte inadaptaţi... ca să nu spunem chiar trădători de Neam. Casa în sine nu înseamnă nimic, decât piatră... Dar ca simbolistică este extraordinar de puternică, asemeni Castelului lui Kafka. Din punct de vedere simbolic, şi chiar energetic, Casa emană Putere... Zidurile ei respiră ideea de Autoritate, de Stat demn şi liber pe marea scenă a Lumii. Iar parlamentarismul nu îşi poate găsi alt loc mai bun decât Casa, singurul loc respirabil din acest oraş mizer...

]]> http://92lucia.wordpress.com/?p=308 Sat, 04 Oct 2008 11:39:06 +0000 92lucia http://92lucia.fr.wordpress.com/2008/10/04/rezultat/ Meci dusputat astazi, 4.10.2008 intre CSS Galati & CSS Constanta cu scorul de 30-33.
Nu comentez nimic. Arbitraj bun, ne-am trezit noi mai tarziu. better luck next time. acum asteptam cu inima la gura meciurile de la junioare 2 de saptamana viitoare de la Braila. Acolo adrenalina:>

Vă daţi seama că dincolo de explicaţiile raţionale Piţurcă a pătruns adevărata cauză care a dus la semieşecul londonezilor în confruntarea cu CFR-ul: o echipă mare echipată în galben nu are cum să triumfe la Cluj.

Hai România! La Constanţa... acolo culoarea galben are iz de victorie. Scuipa-ţi-aş în sân, Piţurcă!

Suporterii echipei Farul vor organiza pe data de 18 octombrie un miting de protest fata de conducerea clubului, care, in opinia lor, nu si-a respectat mai multe promisiuni, a anuntat marti liderului galeriei, Sorin Mihailescu, conform Newsin

Potrivit declaratiilor lui Sorin Mihailescu, suporterii constanteni se vor aduna la ora 14:00, in zona FAR, apoi se vor deplasa la SC Histria, unde are biroul presedintele clubului, Gheorghe Bosinceanu, urmind ca punctul final sa fie la stadionul Farul.

"Le reprosam ca sumele de transfer pentru jucatori sint doar pe hirtie, ca aduc fotbalisti dupa ureche, ca au scumpit nejustificat biletele de meci, ca stau capra la fiecare meci cu Steaua. Apoi, nu ne-au lasat sa intram pe stadion la Cluj, desi suporterii se deplasasera 600 de km pentru echipa. Au mintit apoi ca deschid magazin FC Farul si nu au facut-o. Au promis ca organizeaza un meci la doua saptamini prin liceele constantene, ca jucatorii ne vor saluta dupa fiecare meci, dar si astea s-au uitat. Practic, nu le pasa de noi", a declarat pentru NewsIn Sorin Mihailescu.

In replica, directorul executiv al marinarilor, Dan Pira, crede ca gruparea constanteana a facut tot ce era posibil pentru fani: "Noi tot timpul le-am oferit bilete, transport, acum nu stiu de ce fac asta, chiar m-au frapat. E dreptul lor sa protesteze, dar nu in club. E o decizie unilaterala. Noi nu am gresit cu nimic. Totul pleaca de la Sorin Mihailescu, care vroia sa puna mina pe Club 96, situat in apropierea stadionului si sa faca acolo liga studentilor, iar noi nu am fost de acord. Vroia sa faca baruri acolo, ori acest lucru nu era posibil, pentru ca noi avem cantonamente la stadion".

Galeria constanteana a atacat dur conducerea clubului, prin mai multe bannere si in timpul meciului Farul-Otelul Galati. "Conducere mediocra egal echipa mediocra", "Demisia" si au scandat "Marine, mars la Dinamo!" si "Bosule, ia mai lasa-ne!".

De asemenea, Sorin Mihailescu a mai declarat ca suporterii nu vor sustine echipa la meciul dintre FC Farul si Poli Timisoara, programat simbata, 18 octombrie.

Daca ai inteles ce inseamna Equalis, daca impartasesti valorile Equalis si daca esti motivat sa reprezinti Equalis, atunci te vrem in echipa noastra!

Ne-ar placea foarte mult daca ai fi din Constanta, Timisoara, Brasov, Galati, Sibiu sau Targu-Mures, unde sunt atatia studenti care ar vrea sa afle de Equalis si noi inca nu am ajuns la ei.

Principala sarcina a voluntarului Equalis este sa promoveze spiritul si ideea Equalis prin informarea altor studenti in legatura cu aceasta sansa.

Activitatile voluntarilor tin de reprezentarea fundatiei la nivel local prin promovare, parteneriate, participari la evenimente, relatia cu mass media.

Voluntarii Equalis beneficiaza de traininguri, card-uri ISIC-Equalis si dobanda 0% pentru cei care vor sa aplice pentru imprumuturi Equalis.

Pentru activitatea in cadrul fundatiei, voluntarii primesc diplome de voluntariat si adeverinte de practica.

Daca doresti sa te implici in echipa de voluntari EQUALIS, trimite-ne un CV si o scurta scrisoare de motivatie pe e-mail la adresa comunicare@equalis.ro pana pe data de 15 octombrie. Am vrea sa stim cum vezi colaborarea cu Fundatia Equalis, ce te motiveaza sa fii voluntar Equalis, ce asteptari ai de la activitatea ta si de ce domenii ai fi interesat.

Daca ai intrebari sau vrei mai multe detalii, nu ezita sa ne scrii.

Am trecut în goană prin centrul vechi cu ocazia Zielelor Bucureştilor... Nu am stat decât foarte puţin dar m-a frapat atmosfera de voioşie, de normalitate, de pe Lipscani, care îmi aducea aminte de centrul negustoresc al Constanţei de odinioară, prin care mă plimbam, copil fiind cu tatăl meu... Felicitări edililor pentru iniţiativă! Ce bine ar fi ca tot centrul Bucureştilor, de la Eroilor la Piaţa Iancului şi de la Victoriei la Parcul Carol, să se transforme în zonă pietonală... oricum, traficul este infernal în această zonă. La bătrâneţe, mi-ar plăcea să mă retrag într-o casă cu etaj de pe Lipscani, iar la parter să am o prăvălie de mărunţişuri, coloniale, vechituri şi anticariat...

De azi m-am gandit sa-i public scrisorile pe care mi le trimite fara sa stie ca nu sunt ma-sa, nu sunt tac-su. Nu-i corectez nimic in pagina. Vi le-arat fix asa cum le citesc si eu.

Mi-l si inchipui: mic, bondoc, cu mustacioara, cu vocea blanda pana la tembelism si cu un chistoc neaprins in coltul gurii. S-a lasat de fumat. De cand i-a promis Mihaela Radulescu nu stiu ce, omuletul a zis ca in viata lui nu mai pune buza pe tigara; cica e indragostit lulea. Lulea am zis? Asta se fumeaza sau doar se simuleaza?

Gata, doua puncte:

Draga mamica si draga tatica.

Ma numesc caporalu Burevista Papusel, fac armata de buna voie prin Bucuresti, la unitatea 404 Infanterie Stelara, si am primit permisiunea sa scriu acasa pe adresa dumnea-voastra din Berceni. Mai ave-ti adresa asta, nu? Sami ziceti, ca sa stiu daca va mai scriu si maine.

Data trecuta cand va-m scris m-ia raspuns o doamna care zicea ca ea nu cunoaste nici un caporal de productie romaneasca. Pe americani i-i prezentase cineva pe toti la Constanta, cate doi pe zi. Voi o stiti pe Constanta? Mama, tatica, ce militarie facea Tantica pe vremuri cu armata romana de la noi din cartier!... Acu sa reprofilat, a intrat si dansa in NATO. Sau invers.

Ce mai fac io? Pai ce sa fac?… Stau in unitate, fac tarash pe spate si citesc o carte. Cartea de bucate inventate de catre domnu bucatar Chisu - Singur Sub Dus. Mai tineti minte ca scosesera el o carte dasta de bucate? Acolo cica prepara dansu cele mai alese ciorbe cu maioneza din viata lor.

In rest ma odihnesc si invat sa trag cu pusca. Asta facem in primi 4 anii de armata. Dupa aia trecem la avioane, la parasute si executam sarituri. Sarim in aer ca profesionistiii: bomba, pac! bomba, pac! Sa ne obijnuim cu campu de lupta. Deocamdata ne obijnuim cu domnu comandant Steluta care striga la noi de nu se mai opreste: “Romani va ordon bateti campiii!” Iam batut, saraciii, de iam umplut de vanatai. De gropi era ei plini dinainte, nu neam mai chinuit saduce-m altele de pe carosabil.

In sfarsit, ne cheama la masa! Ma duc sa vad daca ne cheama la serioase…s-au ne cheama ca ieri, sa afle daca a mai dezertat cineva.

Il sti fai mamica pe domnu general Yoda? E, ala a dezertat ierii pana acasa, ca-l parasise nevasta acu’ 16 ani si el a aflat abia aseara de la Stiri-le Pro Tv.

Gata, la reve...bere tatica! Saru mana mamica!

Al vostru caporal, caporal Papusel, caporal saritor in aer cu parasuta.

   www.silverink.ro

Surse: Ziua, Basilica, Altermedia

• Prima ediţie a Simpozionului "Rezistenţa prin religie în timpul regimurilor totalitare" (2007)

• S-a încheiat simpozionul “Rezistenţa prin religie în timpul regimurilor totalitare” (2007)

Un taximetrist fizician

Si un .. cocalar optimist

Liviu Mihaiu, tartorul de la Radio Guerilla şi sluga lui Vântu-FNI a primit de la Guvernul Tăriceanu un premiu de fidelitate - postul mănos de Guvernator al Deltei Dunării. Aflat pe maidanele Ferentarilor, îl ascultam azi la radio din maşina mea cum se mai justifica că, vezi Doamne, el ar fi indepedent, că nu ar fi omul lui Vântu-FNI etc.

Îl puteţi admira în fotografia de mai sus - este cel din mijloc - acolo făcea reclamă nud la Radio Guerilla - un radio cu ... oaie! Eu îi doresc succes şi să fie un guvernator cu ... oaie!

Poate face niţel nudism şi prin Deltă - ca marele intelectual şi filosof Gramo - la Vama Veche... În ţara asta de slugi, trebuie să te dezbraci nud ca să ai succes, chiar şi bărbat fiind! :)

Halal Guvernator la noi la Dobrogea, bre! Halal Bărbat de Stat! :)

Dar, pentru mine, rolul său de suflet rămâne cel din Glissando - un film baroc din anul de graţie 1984 (ce semnificativ pentru paradigma dictatorială - ce rezonanţă orwelliană...), în regia talentatului Mircea Daneliuc. Ţin minte ca acum atmosfera ireală, kafkiană a filmului, senzaţia de deja vu dată de stabilimentul de băi în care îşi făceau veacul eroii filmului - am crescut şi eu pe lângă Sanatoriul Balnear de la Eforie Nord... invazia nesănătoasă a legionarismului, surprinsă într-un discurs înnebunitor care venea dintr-un difuzor stradal... o incitare la ură...

Reţin senzaţia de umed din filmul Glissando, obsesivă - ca în Muntele Vrăjit (Zauberberg) al lui Thomas Mann... Şi un Mitică Popescu magistral în rolul unui pacient nebun cu tendinţe dictatoriale... Dacă mi-aş putea alege existenţa din nou, mi-ar fi plăcut să fiu medic într-o staţiune balneară de munte - de exemplu la Călimăneşti...

Este un film care redă atmosfera copilăriei mele, a jilavilor ani '80, petrecuţi într-o mizerie discretă, comodă şi fertilă, comparativ cu nebunia agresivă a anilor '90, când, pentru o bucată de caşcaval, ne-am vândut libertatea şi sufletul demonilor capitalişti. Un film de neuitat, cu un Iordache matur (43 de ani), în floarea vârstei, nu cu unul consumat deja ca în Cel mai iubit dintre pământeni (din 1993 - cum ne pot îmbătrâni 10 ani!)...

Aş insista şi eu asupra caracterului de Senior al lui Iordache, o nobleţe naturală care îl caracteriza cu prisosinţă. Fiecare actor are lipită de el o etichetă: Gheorghe Dinică este Canalia simpatică, Victor Rebengiuc este Ciocoiul, superb în rolul lui Dinu Păturică, Amza Pellea era Ţăranul înţelept... iar Ştefan Iordache era Nobilul scăpătat, în mizerie... Eu aşa îl ţin minte şi aşa îl voi ţine minte...

Acum ceva vreme îi dedicam lui Adrian Năstase o melodie a lui Iordache, Aş vrea să-ţi spun că te ador... Nu vreau să mă laud, dar cred că a fost premonitoriu... Este o epocă în crepuscul...

]]> http://chinezu.wordpress.com/?p=2288 Tue, 16 Sep 2008 07:18:27 +0000 chinezu http://chinezu.eu/2008/09/16/hai-la-scoala-pe-sub-raduleasca-goala/ Aiaiaiaiaiaiaiaiaiaiaiaiaiaiaiaiai...

Centrul Constanţei a fost blocat ieri de peste o mie de elevi care, din cauza vremii, au organizat deschiderea noului an şcolar la mall. Însoţiţi de o fanfară, ei au mărşăluit pe unul dintre bulevardele centrale ale oraşului, pe sub o boltă de bannere de pe care Mihaela Rădulescu, dezbrăcată, îndemna trecătorii să se lase de fumat.

Via Adevărul.