ecce-homo « WordPress.com Tag Feed

uite, iarba tese...

tivodar — Tue, 26 Aug 2008 15:44:46 +0000

mult prea tarziu sa inteleg care-i cerul si care-i iarba-ploaie. ratacesc pe strazi cu susu-n jos, imbratisand zambete ca si cum le-as vedea pentru ultima oara. picaturile reci care-mi mangaie tampla imi arata ca nu visez. nu, nu visez: cand ploua, cerul se pogoara, incolor, peste noi, ca sa nu piarda nimic din albastrul-verde adanc cu care spera sa molipseasca inima noastra atat de rosie...

8 mai 2008

si ce daca?

tivodar — Tue, 26 Aug 2008 15:40:56 +0000

incet, dar sigur, miscarea inainte lasa in spate o dara lipicioasa, acoperita iute de praf. materia moale si neplacuta vederii ascunde, transparent, urme de unghii in carne si cearcane de nopti pierdute stelelor. fiece metru e cucerit greu, in timp indelungat.

mi-as scoate capul din carapacea de calciu. mi-e dor de mirosul aerului de afara...si ce daca-mi port casa mereu cu mine? casa mi-e acolo unde mi-e inima...

15 mai 2008

corabia cu panze

tivodar — Tue, 26 Aug 2008 15:39:27 +0000

ma fac luntre peste o apa cu valuri adanci si puternice. valurile ma poarta si le las, docil, sa-mi mangaie trupul din lemn umed pe o cale doar de ele stiuta. respiratia mi-e sarata precum apa pe care o tai. nu mi-e frica de inec - o barca nu se scufunda niciodata cu un capitan bun la carma, iar valurile fac o treaba buna.

am incredere in val, fiindca ma poarta natural, la fel cum instinctul meu spre prabusire imi conduce pasii de la o zi la alta. astazi sunt mult mai batran decat timpurile acestea.

28 mai 2008

unsprezece cinci zeci si noua

tivodar — Tue, 26 Aug 2008 15:38:11 +0000

iti scriu din nou acest cantec in fiecare zi
si el se sterge mereu.

locuri libere...spatii intr-un text pe care incerc sa-l compun...si ma tot caut de marunt ca sa pornesc odata tonomatul ala nenorocit si sa mai iau o cafea. mai vreau o cafea.

mi se rup corzile in interior, fata mea draga..asta nu-i bine. cant fals, ca o caseta uzata prea mult pe un casetofon cu bateriile consumate si difuzorul spart. stiu sa inot, dar in curand au sa ma inece cuvintele.

3 iunie 2008

despre oameni si minunatele lor masini zburatoare

tivodar — Tue, 26 Aug 2008 15:36:47 +0000

privesc de la geamul acesta minunat al biroului acesta minunat in care muncesc vreme de opt ore minunate catre perspectiva minunata care mi se ofera. ocazional, ca mainainte, de pilda, cate un avion decoleaza de pe aeroportul Baneasa. ma uit la el, cuprins de o minunata mirare, iar zborul sau minunat ma face sa ma minunez: oare va fi fiind posibil?

aripi intinse..ce mai conteaza nitel zgomot de motor? poate si nitel ulei strecurat discret pe trenul de aterizare - ce naiba, oameni suntem.

cum spuneam: aripi intinse, huruit de motor si monstrul metalic decoleaza, trimitandu-le pasagerilor inima in gatlej.

eu sunt aici, in biroul acesta minunat si privesc decolarea. avionul se inalta, elegant si impasibil, tot mai sus..tot mai sus..tot mai sus...si dispare in plafonul de nori, ceva mai coborat decat de obicei. ma gandesc la faptul ca de multe ori sunt eu asa: motoarele se aprind, decolez si urc din ce in ce mai sus...pana la norii in care ma pierd si nu ma mai vezi.

sa-ti dau un sfat: de crezi ca asta se intampla, canta.

canta-mi.

"avion cu motor, ia-ma si pe mine-n zbor..."

5 iunie 2008

sms

tivodar — Tue, 26 Aug 2008 08:07:07 +0000

telefonul vibreaza, prevestind contactul intre ochii mei si cuvintele compuse din pixeli. nu ma grabesc spre aparat, stiu ce-mi va comunica. prefer sa mai trag cateva fumuri si-apoi sa ucid ierburile moncnind, zdrobind ritmat si ferm ramasitele tubului din hartie umplut cu tutun pisat de scrumiera de sticla.

n-am, totusi, alta varianta decat sa citesc mesajul. as face-o in fuga, cu coada ochiului, fiindca mi-e teama de ceea ce scrie acolo.

va trebui sa raspund, mai apoi.

un cuvant, tastat tremurand, cu degetele dansand pe tastatura ca si cum ar descoperi intaia oara literele. apoi altul si altul si limba din degete se dezleaga incet, compunand un raspuns cand ironic, cand dureros, cand plin de dragoste. inchei cu punct...? inchei? ce semn de punctuatie se foloseste cand ai vrea sa spui o mie de lucruri si o mie de alte lucruri te opresc sa le rostesti?

as trimite un mesaj gol, dar e mult prea interpretabil si..in fond, un mesaj gol nu spune nimic. singurul avantaj al unui mesaj gol este acela ca m-ar scapa de dilema semnului de punctuatie. n-am sa fiu insa atat de las. am sa scriu. sa-mi aprind, insa, o tigara inainte...

3 aprilie 2008

tic-tac

tivodar — Mon, 25 Aug 2008 23:43:11 +0000

Intuneric neobisnuit de calm si cald. Imi lipseste total originalitatea: ma foiesc de pe-o parte pe alta, incercand sa agat un gand care sa ma convinga sa adorm. In urechi imi ticaie, insa, Swatch-ul tau negru , ca in clipele cand nu mai voiai sa plec din tine, iar somnul nu vrea sa vina fiindca ticaitul inseamna un singur lucru: esti aici...peste tot..langa mine..peste mine...in mine.

A fost geamul deschis pana mainainte, dar nu-i asa frig. E un noiembrie ciudat, macinat intre ploi murdare si reci si un albastru sec, atat de pur incat iti refuza orice respiratie atunci cand il privesti dintre ultimele frunze ruginii care sa prebusesc in tacere.

Ma invelesc, totusi, mai bine si strang patura in jurul meu, spre a acoperi si trupul tau. Stiu ca esti aici, mi-ai sarutat mainainte pleoapele cu parul tau desfacut in dezordine peste perna pe care o impartim. Ma intorc iarasi pe partea cealalta si simt cum ma iei in brate. Pentru intaia oara, ceasul nu mai inseamna masura timpului ce ne desparte, ci doar ticaitul la unison a doua inimi departe una de alta, si totusi atat de aproape.. Noapte buna, ingerul meu.

4 noiembrie 2007

no chemicals!

tivodar — Mon, 25 Aug 2008 23:34:31 +0000

cutii, plicuri, blistere, totul asezat, ordonat, pe rafturile unei incaperi mari si albe. o tanti imbracata in alb completeaza tot soiul de hartii si imparte in dreapta si-n stanga drajee colorate de diverse marimi.

te doare capul? ia o pastila. vrei sa te vitaminizezi? ia o pastila. cauti metode anticonceptionale? ia o pastila. vrei sa te simti bine in club? ia o pastila. nu poti sa dormi, dupa? ia o pastila.

m-am asezat cuminte la coada. va sosi si randul meu, la un moment dat....

dar imi doresc o viata libera, catre savurarea fericirii castigate pentru ceea ce sunt si intelegerea durerii ca o consecinta directa a greselilor. de aceea, voi iesi din rand.

17 februarie 2008

inca o Troia moare azi

tivodar — Mon, 25 Aug 2008 23:33:21 +0000

troia va cadea. o stiu..o simt. se cutremura geamurile, podeaua lanseaza si norii de praf ridicati de armata aflata la porti au trecut de zidul de aparare spre a ne intuneca vederea si judecata.

cat de atent a fost construit orasul...teama e un sfetnic bun. zidurile s-au ridicat, inalte si groase, spre a apara si ascunde - si au facut-o bine. inauntru bantuie liber tot ce e omenesc: pacatul, dorinta, visul, linistea si furtunile. de atatea ori, zidurile au rezistat.

astazi, insa... troia va... cadea.

19 februarie 2008

confesiune

tivodar — Mon, 25 Aug 2008 23:30:31 +0000

simt raza de lumina ca acum ceva timp, cand degetele tale se jucau pe spatele meu, doar ca acum fiecare atingere a luminii arde. pielea mea va purta pe veci urmele arsurii degetelor tale si-mi voi aminti mereu, oriunde si oricand, ca timpul imi curge inca prin tample si datorita faptului ca m-ai invatat sa citesc clepsidra.

nu porti un trup sau un nume. pasii de muritor printre noi te-ar desacraliza intr-atat incat te-as putea confunda cu o femeie, pe strada..cu orice femeie...nu pot permite asta. ma trezesc langa tine in fiecare dimineata si esti singurul adapost pentru cuvintele mele. cateodata facem dragoste si asupra noastra se pogoara Cerul.

am gresit mult fiind nefericit fiindca am fost nefericit. gresesc mult amintindu-mi de nefericirile acestea in fiecare zi, nelasandu-le sa moara. ce nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti.

25 ianuarie 2008

inaintea saltului

tivodar — Mon, 25 Aug 2008 23:28:55 +0000

prea mult dezacord si dezechilibru. trebuie sa fie ceva care sa te echilibreze, sa te adune, sa te palmuiasca si sa-ti spuna: hello!! deschide ochii si soarbe secunda soarelui de..acum!! vantul te mangaie..acum!! cantecul iti patrunde urechile si trupul..acum!! nu te poti rupe de "atunci" si nici nu trebuie. e doar indicat sa-l lasi unde ii e locul: intr-un sertar, mereu gata sa-ti sara in ajutor daca prezentul nu i-a invatat lectia. sertarul trebuie, insa, lasat inchis. va trebui sa lupti pentru tine acum, inainte sa devina un "atunci" in care nu mai poti reveni...

acum...
acum!!!
acum.

26 ianuarie 2008

a moment in time

tivodar — Mon, 25 Aug 2008 23:27:49 +0000

stuck in a moment and you can't get out of it...

era, cred, vreo noua seara. ma simteam confortabil la adapostul noptii care cuprinsese Clujul (am citit astazi de pe o pagina a unei carti frunzarite de o femeie in metrou langa mine ca monstrii apar arareori in lumina. intunericul ii cheama mai clar.)

habar n-aveam in ce directie s-o iau, dar m-am hotarat sa merg inainte, urmand un indicator pe care scria "centru". lumini, masini, claxoane, stopuri, vertij in care m-am aruncat insetat si lipsit de limite. am mers pana-n "centru", am trecut pe langa Universitate, am urcat dealul Observatorului, trecand pe langa camin si-apoi am coborat din nou in centru. de sus, Clujul se veda seducator, rece si totodata fierbinte, intinzandu-si bratele si chemandu-ma sa fiu doar al lui.

am dormit pe o banca, in parcul Mihai Viteazul. prea tarziu. orasul ma cucerise.

3o ianuarie 2008

autoportret II

tivodar — Mon, 25 Aug 2008 23:26:37 +0000

nu prea stiu ce sa-ti mai spun despre mine. in cuvinte si in cantece m-ai cunoscut: stiu sa zbor foarte sus si stiu sa cad foarte brusc si foarte jos. nu mi-e frica sa simt si nici sa ma las dus de val, daca pot ghici directia in care ma duce. am dezamagit si am fost dezamagit - sunt om, barbat, muritor, pacatos...ma vei indragi. daca vrei sa stii ceva anume, astept sa ma intrebi.

31 ianuarie 2008

a silent prayer

tivodar — Mon, 25 Aug 2008 23:23:15 +0000

remember when you were young?
they covered your eyes with a fake life...
the grass was greener, the light was brighter...
on the other side...
don't help them to bury the light.

look around, choose your own ground.
beyond the horizon of the place we lived when we were young
a fresh morning awaits another dream.

would you help me to carry the stone?
the edge of your world is going to crash and disappear
i long for you to come and lose the taste of fear
this time...

3 decembrie 2007

6 decembrie. to that day.

tivodar — Mon, 25 Aug 2008 23:19:44 +0000

ridic paharul in semn de placuta amintire a unei zile de decembrie cand am decis ca nu mai pot rabda si am atins prima oara corzile unei chitari. nici prin cap nu mi-ar fi trecut ca e dezacordata sau ca nu stiu s-o folosesc. a fost una dintre acele zile cand am dat pagina si am respirat adanc, energic si gata sa scriu, in fata noii coli albe. imi aduc aminte cum imi fortam degetele pe corzi... cum, in primele saptamani, mi-au aparut bataturi si cum orice atingere cu mana stanga ustura enorm...

dar imi mai aduc aminte si de entuziasmul de copil cu care le-am cantat lui Teo si Electrei, prietenii care m-au sustinut in inceputurile-mi bucurestene, "in umbra marelui urs" si "daca vrei". acestea au fost primele doua cantece pe care le-am invatat...

de atunci viata mi s-a schimbat adanc. anii mi-au trecut pe la tample, pasii mi-au simtit podeaua multor scene din aceasta tara...dar azi, in aceasta zi ridic paharul si zambesc in amintirea unei zile de decembrie cand am avut curajul sa devin eu, sa simt muzica. just me and my guitar. no strings attached...

6 decembrie 2007

autoportret

tivodar — Mon, 25 Aug 2008 23:18:18 +0000

sunt o visina. mare, stralucitoare, apetisanta. hmm... cine-a mai vazut visine in iarna? de buna seama ca nu exist, atunci...si totusi respir, simt, traiesc, alerg prin ploaie...

e clar o iluzie. visinele nu alearga prin ploaie. visinele se culeg din copac si se atarna, doua cate doua, drept cercei, la ureche.

acum ceva vreme eram verde, necopt si tare. culege-ma cat inca sunt doar atat de copt cat sa iti bucur buzele cu gustul meu.

9 decembrie 2007

exista posibilitatea...

tivodar — Mon, 25 Aug 2008 23:14:42 +0000

...sa reinvii. sa nu-ti para rau ca esti copil, ca nu stii sa renunti, ca ti-ai inecat ore in suferinta si ca poti reusi sa pasesti peste tot ce doare catre un loc mai bun, unde absolut nimic nu conteaza...

pian in surdina. o voce feminina pe care n-o recunosc, dar o sarut cu drag in timp ce imi patrunde auzul. o cana de ceai aburind si noi, tolaniti pe covor, cu chitarile in brate. iar de sus, in timp ce cantam, ne mangaie cu drag globuri de cristal incolore.

cel mai de pret fapt acum? absenta distantei intre noi si atingerea rece a unor baloane de sapun care se sparg de varfurile degetelor...

primavara imbratisarilor

tivodar — Mon, 25 Aug 2008 23:13:40 +0000

fiindca e frig, ne intoarcem in noi insine, culcusindu-ne la adapostul ninsorilor din parul inca tanar, dar presimtind iarna. haide sa nu ne mai ascundem de frig. da-ti fularul de pe nas, scoare-ti manusile, lasa-ti parul sa prinda turturi si imbratiseaza. doua brate in jurul celuilalt nu sunt mult, poate, dar primavara poate fi mai aproape decat crezi...

30 noiembrie 2007

iscusitele minciuni ale culorilor

tivodar — Mon, 25 Aug 2008 23:11:52 +0000

cateodata, ca azi, de pilda, timpul capata nuante cu totul speciale...se intinde, ca o coca necoapta, se amesteca si sare in aer, se recompune apoi, doar pentru a mai inghiti alte si alte secunde care ingroasa aluatul.

mi-e dor de painea de casa...as prinde niste secunde din astea rebele, le-as framanta la fel cum, mai de mult, iti framantam carnea, si le-as pune in cuptor, sa dospeasca o noua viata in care sa fie totul bine si sa nu mai suferim nici eu, nici tu, nici ei, ceilalti...noi toti, impreuna...

uneori, insa, mainile care framanta sunt mai importante decat aluatul framantat.

oameni si scari

tivodar — Mon, 25 Aug 2008 23:10:49 +0000

nu-i deloc greu sa-ti asezi trupul pe treapta unei scari rulante si ea sa te poarte catre iesire. cu totii facem asta in fiecare zi..la metrou, la serviciu, la cumparaturi, scara rulanta ne cucereste spatiul si ne usureaza existenta.

sau...nu?

de cate ori nu te-ai simtit...purtat spre o directie? ghidat spre un deznodamant pe o cale care nu e a ta?

mergeam astazi spre serviciu si am traversat, ca de obicei, pasajul intre Piata Unirii 1 si Piata Unirii 2. Scari rulante...multi oameni imbulzindu-se sa coboare pe ele..si alaturi, mult mai putin modernele trepte obisnuite, primind pasii rataciti a doar cativa calatori...

da, punctul unde duc cele doua tipuri de scari e acelasi, la fel cum poti ajunge intr-un loc cu masina sau pe jos, sau la fel cum poti recastiga inima femeii iubite pe calea usoara sau pe calea grea. poate ca nu stiu prea multe. ce stiu, insa, e ca am ales, astazi, scarile din piatra, fiindca aleg sa imi croiesc singur drumul spre locul unde vreau sa fiu.

sper sa fii si tu acolo, cand voi ajunge.

14 noiembrie 2007

oare...

tivodar — Mon, 25 Aug 2008 23:07:17 +0000

poti privi spre mine? hai, ridica ochii spre aceste doua boabe de pamant acoperite cu carne si spune-mi ...poti?

saruta-mi arcada din piatra si plimba-ti mana prin parul meu. vezi? au inceput sa apara fire albe. va fi bine...mereu se termina cu bine. de data asta..trebuie sa trecem de partea cealalta...

20 noiembrie 2007

...restul e tacere

tivodar — Mon, 25 Aug 2008 23:05:43 +0000

dreptul la timp..dreptul la imperfectiune..dreptul la zbor...dreptul la dragoste...dreptul la crima, daca ucizi in tine frica...dreptul la spatiu...dreptul al speranta...dreptul la odihna...dreptul la mana ta odihnindu-se intr-a mea...

nu pot sa cer ce nu e al meu...dar tu esti a mea...

23 octombrie 2007

azi...

tivodar — Mon, 25 Aug 2008 23:03:54 +0000

si ploaia va fi amestecata cu pulbere fina de noapte si zi...suntem doar oameni. uneori stim incotro mergem. alte ori nu...uneori ne e foame...de ceilalti. alteori ne e sete...de noi insine. suntem mult mai batrani decat anii ne pot masura...si traim. si vom trai. fiindca trebuie...si fiindca toata frumusetea vietii e sa iubesti zbaterea de aripi a fluturelui.

demult. 6 septembrie 2006.

ei, bataii mele de inima

tivodar — Mon, 25 Aug 2008 23:02:02 +0000

Cand m-a prins de mana, intr-o gara murdara si urata, mi-am simtit din nou mainile. Cand mi-a sarutat buzele, am simtit din nou carnea ce-mi conduce cuvintele spre lumina. cand mi-a tinut trupul in brate, am simtit din nou ca sunt viu, ca sunt barbat. Cand m-a iubit...am simtit pentru prima oara ca iubesc. ei..Femeii.. ii raspund acum in cuvintele lui rabindranath tagore.

"Inima mea, pasăre din sălbăticie
şi-a găsit cerul în ochii tăi.
Ochii tăi sunt leagănul zorilor,
ochii tăi sunt împărăţia stelelor.
Cântecele mele se pierd în adâncul ochilor tăi.
Lasă-mă să mă înalţ în aceste două ceruri
în uriaşa lor singurătate.
Lasă-mă doar norii să le spintec,
să le-mprăştii vâsliri de aripi
în strălucirea lor plină de soare."

23 octombrie 2007

a bit of history repeating

tivodar — Mon, 25 Aug 2008 22:57:41 +0000

am decis ca nu mai pot rabda si a trebuit sa ma nasc. indata, coconul mic si incomod s-a faramat in mii de bucati peste Bucurestiul sufletului meu si iata-ma aici, in iarna, desi afara August isi sarbatoreste ultimele clipe.
simt deja mirosul cafelei fierbinti aburind, dar nu ma grabesc prea mult. trecutul e inca aici, in mine. il voi aduce intai pe el la intalnire. e cel mai bine...