Tinerii din Miercurea-Ciuc au descoperit o nouă metodă pentru a obţine senzaţii haloginogene. Seminţele unor flori plantate de autorităţile locale pentru înfrumuseţarea oraşului sunt consumate ca droguri.

Săptămâna trecută, doi puşti au ajuns la spital intoxicaţi şi prezentau simptomele unor consumatori de droguri. Ei le-au povestit medicilor că au mâncat seminţe de trompeta-îngerilor, pentru efectul lor halucinogen.

De asemenea, un cetăţean a trimis o sesizare primăriei în care povestea că a văzut mai mulţi tineri care mestecau seminţele florii şi care se comportau ciudat.

Specialiştii avertizează că seminţele plantei "trompeta-îngerilor" conţin substanţe toxice, cu efect halucinogen, care, consumate în cantităţi mari, pot provoca stop cardiac.

Ca urmare, autorităţile locale au retras toate florile din oraş şi au înlocuit florile trompeta-îngerilor cu panseluţe şi flori de nu-mă-uita.

Sursa.

Ziua de 3 septembrie începuse ca o zi ciudată, vorbisem cu tine, totuși, nu ne urasem "La mulți ani"... La un moment dat am zis eu și mă luam de tine așa în glumă că ai uitat... Tu te-ai mulțumit să spui atât: că tu nu uitaseși. Mă rog. Nu am înțeles la momentul ăla nimic. Mă simțeam puțin ciudat... de dimineață trebuia să merg la tine, să primesc cheia. Mă simțeam ciudat, tare ciudat!... mai ales că vorbisem pe mess mai mult decât de obicei cu tatăl tău.
Din fericire, discuția ajunsese într-un punct în care îmi dădea detalii despre plecare... când am auzit că în plan este menționat un taxi, am zis că poate e un semn :))
L-am sunat pe tata, i-am propus o afacere, să îi ducă pe ai tăi la aeroport. A acceptat. Oricum avea drum pe acolo, e drept că avea la Otopeni, nu la Băneasa, că avea la 18, nu la 15, dar ce mai contează? Detalii, detalii... Așa că nu m-am mai dus singură la ai tăi după cheie, m-am dus cu tata.
Pe parcurs am aflat că tata avea treabă la aeroport la 19:45... și cum am mers și eu să îi conducem pe ai tăi, ar fi însemnat ca de la ora 14:45, până la ora 21:30 să mă care după el.... Evident, era exclus, așa că... a zis să îi ducem pe ai tăi, ne întoarcem acasă, mă lasă pe mine și pleacă el iar. Inițial credeam că stăm cu ai tai până pleacă... și apoi mergem direct să ia el pe cineva de la aeroport. Mă rog, multe detalii inutile.
Ideea e că a fost ok... Am ajuns la tine, am urcat... eu singură... am ajuns, și...apoi am coborât cu toții și cu bagajele și ne-am îndreptat spre mașină.
L-am lăsat pe tatăl tau în față... și bine am făcut, cred. Mi se părea normal sa stea în față. Sper că nu s-a supărat nici el și nici mama ta. Eu dacă m-ar pune cineva în spate, departe de tine, aș face urât. Foarte urât! :D
Așa, s-a vorbit tot drumul, a fost foarte ok. Pe drum, tatăl tău și-a amintit de actele lui Marius (Marius îmi zisese că trebuie să primesc niște acte pentru el, dar uitasem și eu).
Oricum, aveam cheile, dacă Marius dorea, mă duceam să îi aduc actele, dar.. Marius nu a dorit.
Așa... după asta am venit acasă... nu mai știu ce am făcut, tu nu erai... aa, știu ce am făcut. O mare prostie.. mi-am pierdut un cont important de yahoo. Foarte important. Am fost irascibilă tot restul serii... cu toate că.... spre seară a venit la mine o mașină... iar o tipă drăguță mi s-a adresat:
Anca?
Eu: Da...
În 3 minute a scos din mașină un buchet superb de trandafiri. Am rămas mască și eu și mama și toată strada, pentru că toți vecinii erau pe stradă...
Am întrebat dacă e vreun bilet, că mama întreba de la cine e. A zis că nu e bilet și că persoana a dat și numărul meu de telefon, deci e cineva apropiat, spunea tipa zâmbind. Tot ea mi-a zis că... mă sună a doua zi dacă află de la cine sunt florile. Am un feeling că și dacă afla, nu mă suna ea... la ce nume simplu de pronunțat ai tu!
Mi-au trebuit 20 de secunde să mă dezmeticesc.. și da, privirea mea a fost priceless... Nu ca atunci când am primit pixurile, că atunci erai tu de față și mă simțeam în largul meu, aici era un Priceless mai reținut.
Mi-au trecut prin cap 3 lucruri...Tu, spunându-mi calm că nu ai uitat că e ziua noastră, tot tu întrebându-mă cu o zi în urmă ce adresă am eu, tu... spunându-mi ceva ce îmi întristase ziua.
Din 3 lucruri care îmi trec prin cap, 3 au legătură cu tine...
Deși erai tare încântat de faptul că mă duc la ai tăi, că o să primesc cheie etc., mi-ai interzis să rămân la tine în acea seară. Oricum nu intenționam, dar m-a rănit mult modul în care o spuseseși tu...
În secunda în care îmi țineam în brațe florile de la tine, deși erai la 2000 de km depărtare... mi-am dat seama de ce nu voiai să dorm la tine în acea seară.
Pentru că le spuseseși să livreze florile pe adresa mea...
Începuse ca o zi ciudată... a continuat ca fiind o zi minunată, pentru ca în final... să fie o zi tristă...
Ce pot să zic, că te iubesc și îți mulțumesc pentru flori... dar starea mea e acceași ca acum 2 zile... Îmi vine să vărs, mă doare capul... și sunt la pământ din cauza contului...
Și ca să pună capac, m-am certat puțin și cu tine... și te-am supărat prin atitudinea mea... Momentan nu o pot schimba. Așa mă simt, așa mă port...

Sobald der Knödel aus der Reihe tanzt und unseren nervlichen Elternbelastungsbogen überspannt, ertappen wir uns immer wieder dabei, dass wir sie "erpressen" oder "drohen".

Das hört sich jetzt dramatisch an, kann dann aber so aussehen:

"Charlotte, wenn du jetzt nicht gleich das und das machst, dann gehst du alleine ins Bett".

Meistens hört sie dann, da sie ihr Zu-Bett-geh-Ritual mit Mama einfach heiß & innig liebt.

Aber ich weiß auch, dass das nicht der richtige Weg ist aber manchmal greift man natürlich zu der bequemsten Methode (besonders wenn man alle anderen Ablenkungs und Überredungsmethoden aufgebraucht hat oder alles schon zum wiederholten Male niederbetet).

Mich würde sehr interessieren, wie ihr in solchen Situationen reagiert und auch wenn jedes Kind einzigartig ist, kann ich ja vielleicht noch was lernen oder abgucken.

M64 Colier din ceramica pictat manual 10 Ron

Mai multe aici

Orhidee:

Avea o misiune. De asta il trimisese aici. Nu ii spusese cum sa o faca si unde sa se duca, si il lasase sa rataceasca. Dupa cat i se daruise, il lasase asa intr-o lume straina...

In ziua in care ii urase „Sa fii iubit si sa daruiesti iubire!”, ii pusese intre palme un saculet din flori de mar, cusut cu fire de iarba si impodobit cu muguri de trandafiri. In saculet a gasit doua lucruri: un vis si o inima. Si de fiecare din acestea era prins cate un biletel. Alaturi de vis scria: „ E singura harta pe care o ai. Cand vei ajunge unde iti e destinatia, aripile-ti isi vor recapata puterea. Ai grija sa nu-l pierzi, caci fara el vei muri.” Pe biletelul inimii scria cu litere inflorate aurii: „Hraneste-o cu speranta si frumusete si cauta-i perechea. Cand glasul inimii ce-l vei auzi nu va mai fi din inima ta, atunci iti vei descoperi comoara.”

Le puse la loc in saculet si privi in jurul sau. Se simtea coplesit de o sarcina pe care nu reusea sa o priceapa. Ce avea de facut? Era singur, abia invata sa mearga, sa respire, si lumea asta ii era cu totul noua. De cand a fost creat dintr-o raza de lumina, stiuse ca va veni o zi cand va fi lasat pe un alt taram ca sa isi indeplineasca misiunea. Dar nu isi imaginase ca va porni la drum atat de sarac. Fara sa stie incotro sa o apuce si ce cauta. Avea o inima si un vis pe care le tinea intr-o punguta firava. Doar atat ii putuse da? Cu ce sa il ajute astea doua?

Ofta dezamagit si facu primul pas, indepartandu-se de poarta. Trebuia sa se obisnuiasca in cele din urma cu lumea asta noua. Asa ca incepu sa o priveasca atent, concentrandu-se pe mai mult decat parea ca vede. Un foc galben domnea bland peste intinderea unui camp onduit de vant, imbratisandu-l in lumina dulce, ca un parinte care isi strange la piept copilul. Si cat puteai cuprinde cu privirea, peste toate se asternea o apa lina peste care pluteau petale in nuante pastelate. Din camp rasareau pe alocuri scarite infrunzite ce se inaltau spre cer, iar sus zburau pasari cu aripile intinse. Pe cand aripile lui atarnau asa de greu...de parca ar fi murit.

Peisajul acesta nu difera cu mult de cel de unde venise si unde traise o alta viata, numai ca aici...nu se simtea fericit si picioarele ii erau de plumb, tinandu-l pe un drum prafuit.

Strangand in mana saculetul, mergea pe o cale care parea fara sfarsit. Si zilele-si pierdusera numarul, si noaptea isi aratase aceleasi stele de mii de ori, dar el nu se oprea. Ceva il facea sa continue. Drumul sau nu mai era la fel de greu ca la inceput. Era deja o parte din el si il conducea inainte ca o forta nevazuta.

Intr-o amiaza de vara, a inceput sa ploua. Si apa rece care ineca totul in ropot si umezeala i se imbibase in aripi, facandu-l sa inainteze greu. Atunci s-a oprit pentru prima oara. S-a adapostit sub un nuc cu frunza deasa. A adormit. A visat ca zbura asa cum o facea cu usurinta candva. Dar cand s-a trezit, cu un gust amar de tristete, a vazut cum in fata lui se aseza, stralucind, un camp scaldat in soare. Si printre mii si mii de straluciri, tasnea din marea aurie cate o floare rosie,indrazneata.

Isi duse mainile la ochi si se freca uimit de atata frumusete. Ridicandu-se, se avanta razand pana in mijlocul acelor mii de flori, pana cand in jurul sau, lumea era doar camp cu maci si cer senin. Se arunca pe spate, si brusc se simti atat de mic...Mai mic decat iarba, infinit de marunt sub cer, si liber ca o gaza. Cand esti atat de mic, lumea e mult mai mare, viata e mai mare, posibilitatile devin infinite. Intinse mana catre o floare si apropiindu-se de cupa ei, isi puse buzele sa o sarute usor. „ Hai, ca drumul asta nu e deloc asa de lung...”gandi, si in clipa urmatoare, inima din punguta de petale incepu sa zvacneasca tare, ca si cum ar fi vrut sa iasa afara.

Deschise punguta, si din ea exploda un buchet de raze calde. Ca si cum ar fi prins viata, inima tasni afara si se infipse in pieptul lui. O caldura placuta ii cuprinse atunci intreaga fiinta si trupul i se umplu de lumina. Parca renascuse. Dar nu asa cum fusese dintotdeauna, ci altfel... Desi isi simtea corpul arzand ca o flacara in jurul sau, ii parea ca de fapt nu are forma sau marime. Ca e....ca cerul, dar necuprins in zare. Iar lumea in care calatorise atata amar de zile ii parea fidela tovarasa de drum, frumoasa cum nu o mai privise.

Auzi un glas. Se auzea ca un ecou cristalin de peste tot in jurul sau, dar izvora din pieptul lui. Inima ii vorbea....sau mai degraba ii canta. Ii spuse mai intai sa deschida saculetul si sa scoata afara visul. Sa il arunce cat poate de tare spre cer si sa asculte bine caci visul isi va spune numele.

El asculta la glasul ce il povatuia si apoi deschise iarasi saculetul pe care il tinuse strans multe zile. Lua in palme pietricica albastra din el si o arunca spre cer atat de tare ca se invarti de trei ori pe loc. Pret de cateva secunde o vazu cum se inalta, pana cand disparu, albastru in albastru. Dar nu avu timp sa se indoiasca pentru ca o vazu cum pica inapoi cu o viteza uimitoare, transformandu-se, pe masura ce se apropia, intr-o pasare azura cu aripi lungi. Si pasarea frumoasa, cum nu mai vazuse, isi intinse capul inainte si striga in toate cele patru zari oprite-n timp : IUBIRE! Atunci, un vant iute dar vesel se porni si campul auriu stralucii si mai tare, daca asta ar fi fost cu putinta.

Simtind ca acum stie si intelege tot, putea sa plece mai departe. Nu mai era deloc singur. Avea o inima si un vis inalt care zbura deasupra-i calauzindu-l. Si inima ii vorbea si ii canta, mult si vesel, spunandu-i cele mai minunate cuvinte si atragandu-i atentia la cele mai frumoase peisaje pe care le vazuse.

Incepuse sa creada ca lumea aceasta nu era noua, ci facuse parte din el dintotdeauna. Si era sigur ca era mai frumoasa decat cea din care plecase. Pentru ca aici avea un scop. Si isi gasise in acest scop si credinta, si un prieten, si speranta, si drumul. Astfel, calea sa nu mai era aceeasi...dreapta, prafuita, marginind un camp. Calea lui urma pasarea albastra oriunde l-ar fi dus: prin camp, peste dealuri, prin copaci, pe sub ape, peste roca, printre flori, prin case... De fapt, recent facuse o pasiune din a poposi in case si din a-si lasa inima sa ii invete si pe altii ceea ce il invata si pe el. Plecand apoi, lasa in urma bucatele din Rai si oameni cu ochii larg deschisi.

Isi gasea impacarea intr-atat in acest gest, incat uita sa se mai intristeze pentru visul lui negasit inca. Uneori ii era mila de biata pasare care zbura neobosita, dar inaripata nu parea sa aiba nevoie sa incetineasca niciodata. Era puternica. Macar ea putea zbura, daca lui aripile ii atarnau greu, sub sentinta singuratatii.

Intr-o zi, mergand toti trei sub un apus de soare, faceau ce le sta in fire : el contempla visator, inima-i canta vesela, iar pasarea zbura jucandu-se prin aer. Invaluit de un sentiment ciudat, se opri atat de brusc, incat si pasarea se opri si levita pentru prima data.

Intr-o livada cu meri infloriti era o silueta. O silueta care parca se reflecta din el ca dintr-o oglinda. Parul ii luneca brun pe umeri inramandu-i chipul sarutat de soare. Il privea cu ochii mari, luminosi si sinceri, de parca vedea o fiinta de basm. Pistrui ii desenau sub gene o constelatie nedescoperita de savanti. Si umerii i se ridicau sfiosi dintr-o rochita de voal pe care vantul o ridica deasupra genunchilor juliti de jocuri copilaresti. Cu talpile goale statea in iarba cruda de parca tocmai s-ar fi nascut ca o floare din pamant. Ii zambea, lui, cu toata dragostea pe care o poate aduna din Univers cineva. Si ii intinse mana...

Inima, nebuna, incepu sa strige sarind de zor in piept: „Ura!Ura!Uraaa! Ai reusit! E acolo! Uite! Uite-ooo! Ura! Ura! Ura!”

- Taci, inima si lasa-mi un ragaz!

Caci nu vreau sa fac caz,

Cand poate fi aievea,

Ci nu cum pare, EA.

Si rostind aceste cuvinte tematoare, cerceta in continuare silueta dintre ramurile ninse.

Indoiala i se risipi ca adierea printre flori cand de deasupra Ei se ridica o pasare alba ce se alatura visului sau. Cu fruntea inspre cer, se bucura vazand cum cele doua pasari se impreuneaza si zboara impreuna, dar in acelasi timp se intrista si fugi in graba desi crengile se agatau de el cu disperare, incercand sa il tina.

Ascuns la poalele unui salcam batran, el incepu sa planga, pentru intaia oara in viata lui. Plangea si ofta, si lacrimile ii cadeau in palmele unite in fata ochilor.

- De ce plangi tu? Il intreaba surpinsa inima.

- Am mers atata drum, am sperat atatea zile, am visat la ziua aceasta ca si cum tot azi ma voi naste si tot azi voi muri, renascand apoi pentru doi. Si acum...

- Acum?

- Acum, cuvintele pe care le-am tinut atata timp in mine nu vor putea niciodata sa spuna tot ce sper, tot ce sunt sau sa puna intrebarea pe care am rostit-o mut de atatea ori!! Nu stiu ce sa fac!

- Of, taci, tu, si nu spune nimic! Zise inima razand cu drag. Voi spune eu totul...Si ca esti un inger, si ca vii din Rai, si ca misunea ta e sa iubesti si sa deschizi cu dragostea ta o inima...Voi spune tot ce nu stii tu sa spui si tot ce iti e teama sa rostesti. Visul tau e atat de nobil incat odata implinit nu se va stinge,ci va naste alt vis, mai mare, de iubire. Tu trebuie doar aripile sa ti le pregatesti, si ridicandu-le in aer, sa-ti prinzi de brat iubita si sa o insotesti, mai sus decat au zburat vreodata, visele voastre.

Recapatand credinta, Ingerul se intoarse in acelasi loc, unde o zarise, ca intr-o oglinda, pe iubita cautata. Tesand printre ramuri o panza de iubire, o cauta din nou, dar nu o mai gasi.

Parea ca se stinsese, ca o inchipuire, acolo printre flori. Timpul o furase in clipele in care el zabovise in indoiala, iar in livada acum ramasese doar parfumul unei iubiri care se raspandea in aer, albe petale sidefii...

Inaintea lui, printre pomi, se facuse carare si lumina il chema sa porneasca din nou la drum...Sa caute ceea ce pierduse, dar numai pana cand o va regasi...

Si nu stia ca in acest timp, si ea il cauta, desi o durea ca o ocolise. Caci durerea nu e nimic, atunci cand inima iti canta si visul tau se inalta spre cer.

Inainte de a-l cumpara, asigura-te ca noua aroma chiar este pe placul tau. Exista cateva mici truncuri care te vor ajuta sa alegi parfumul potrivit si sa-l folosesti corect.

1. Inainte de a ajunge la magazin gadeste-te de ce fel de parfum ai nevoie. Pentru zi, este bine sa alegi un parfum fresh, note florale si citrice si sa eviti esentele tari de trandafir, vanilie, crin sau pe cele intens lemnoase. Acestea sunt mai potrivite pentru aromele sofisticate, numai bune de purtat seara.

2. Incearca parfumul pulverizandu-l in zonele unde pielea este calda (la incheietura mainii, pe gat, in spatele urechii.

3. Nu cumpara pe loc parfumul. Cel mai bine este sa te convingi ca-ti plac toate notele continute. Este posibil ca nota de varf sa-ti placa, iar cea de baza sa nu fie chiar pe gustul tau. Sau parfumul respectiv sa nu reziste prea mult pe pielea ta. In acest caz trebuie sa faci o alta alegere.

4. Niciun parfum nu miroase lafel pe doua persoane diferite. Asa ca nu-ti cumpara arome noi bazandu-te pe faptul ca acestea miros foarte bine ...pe alte persoane.

5. Daca preferi parfumurile tari, ai grija ca si restul cosmeticelor pe care le folosesti (deodorant, gel de dus, spumant de baie, lapte de corp) sa fie din aceeasi linie pentru a nu combina prea multe arome.

6. Evita parfumurile care au o singura nota proeminenta, mai ales pe cele care cu aroma clara de fructe exotice, trandafir, lacramioare, crini sau vanilie.

7. Daca vrei ca parfumul sa reziste foarte bine, pulverizeaza-l pe parul umed. Dar nu exagera, mai ales daca acesta este foarte degradat.

8. Nu pulveriza parfumul pe haine! Mai ales daca acestea sunt inchise la culoare. Se pot pata!

9. Nu pastra parfumul mai mult de 8-10 luni de pa prima pulverizare. Nu-l tine langa o sursa de caldura si nu-l supune unor diferente mari de temperatura.

10. Daca dupa un anumit timp simti ca parfumul si-a schimbat usor mirosul sau a devenit uleios, nu-l mai folosi. Este posibil ca in contact cu pielea sa produca iritatii.

11. Nu purta ziua apa de parfum. Este mult prea intensa. Daca preferi o aroma anume cumpara-o si in varianta EDT (apa de toaleta) pentru zi si in varianta EDP (apa de parfum) pentru seara.

12. Daca vrei sa folosesti un parfum dulce, cu note puternice, dar ti-ai dori ca acesta sa nu fie chiar atat intens, pulverizeaza-l de cateva ori in aer si treci prin valul de parfum. Aroma se va impregna exact cat trebuie.

13. Nu pulveriza niciodata un parfum peste altul crezand ca in acest fel poti creea tu o noua aroma, originala care sa te scoata din anonimat. Chiar daca la inceput amestecul respective poate avea o aroma inedita, pe parcurs ce notele se transforma, risti sa obtii un parfum foarte strident.

14. Daca ai pielea sensibila, foarte uscata, cu tendinta de ridare, nu pulveriza parfum pe zona gatului sau pe decolteu. Ingredientele si alcoolul pot usca si mai tare pielea din zonele respective.

15. Foarte cautate sunt spray-urile parfumate pentru corp. Au miros placut, intra repede in piele, o si hidrateaza si sunt foarte rezistente. Nu ai voie sa le folosesti in timpul expunerii la soare sau solar.

Citeste in original acest articol din Joy

Langa el, si draga mea..pe care nu stiu cum o cheama ( dar sigur o cheama cumva...) :)

:-(

"Gradinarii mai adusera  si alte varietati noi: acestea pareau a fi de piele artificiala,brazdata de vine false;si cea mai mare parte,de parca ar fi fost roase de sifilis si de lepra,isi aratau carnea livida,marmorata de rujeola,intretesuta cu pecingine;altele aveau o nuanta de roz viu,asemenea cicatricelor pe cale de a se inchide,sau culoarea cafeniu-inchis a crustelor in curs de formare;altele pareau sa fi fost atinse cu cauterul si incovrigate din pricina arsurilor;iar altele lasau sa li se vada epiderma paroasa,scobita de ulcere si mancata de sancru..."(J.-K. Huysmans,"In raspar",trad. de Raul Joil).

Care e reactia proprietarului acestor minunatii (Des Esseintes),care scarbit de florile "plebeene",satul apoi de cele artificiale,comanda flori naturale care sa le imite pe cele false ? Evident, "exulta"..

Al doilea strat de arome:

"Trandafirii Paul Neyron,ai caror butasi ii cumparase  el insusi de la Paris,degenerasera;atatati mai intai,apoi istoviti de sucurile vartoase si trandave ale pamantului sicilian,arsi de verile apocaliptice,ei se prefacusera intr-un soi de verze de culoarea carnii,obscene,dar care raspandeau o aroma tare,aproape nerusinata,la care nici un gradinar francez n-ar fi indraznit sa viseze.Printul duse una la nari si i se paru ca miroase coapsa unei dansatoare de la Opera."(Giuseppe Tomasi di Lampedusa,"Ghepardul",trad. de Tascu Gheorghiu)

Suntem departe de simbolistica ascensionala,de viziunile edenice,de accesorizarea unei feminitati protectoare sau angelice.Dar mai aproape de schema temporala,de ouroboros,de un simbol descendent devenit imobil pentru a fi transformat in emblema decadenta.

Poftiti acum in rar frecventata "Gradina bolnava":

" Spectacolul vegetatiei devenite cu timpul monstruoase nu poate sa nu-ti faca rau si chiar sa nu te inspaimante ,nu pentru ca ar contine viata animala,ci pentru ca exprima o forta ineluctabila. Iederile, glicinele,vitele salbatice se arunca intr-o lupta de caracatite,sufocand arbustii si rasturnand zidurile."(Michel de Ghelderode,"Povestiri crepusculare",trad. de Ana Blandiana)

De ce sunt toate florile cazute in dizgratie,atinse de patologic,semnaland degenerescenta olfactiv si coloristic? Natura cu sirul ei de peisaje burgheze,purtatoare a unei vitalitati barbare sau a unei domesticitati mediocre a devenit obiect al dispretului decadentilor.

Am lasat la sfarsit straturile mai suave,spre purificare fragranta :

"Atelierul era imbibat de mireasma bogata a rozelor si in clipa in care briza usoara de  vara flutura printre crengile copacilor,prin usa deschisa patrunse mirosul greu al liliacului si parfumul ceva mai subtil al florilor roz de spin."(Oscar Wilde,"Portretul lui Dorian Gray",trad. de Magda Teodorescu)

"...iubirea de flori a chiriasului,impinsa la patima,adaoga o nebuneasca risipa de trandafiri si de tiparoase ce,impreuna cu lumanarile pe cari le gaseam aprinse,in cele doua candelabre de argint cu cate cinci ramuri,oricand am fi venit,puneau locuintei pecetea unui lux ales,alcatuind oaspelui meu un cadru in asa armonie cu fiinta sa ca,amintirea mea,dintr-insul nu-l pot desprinde." (Mateiu I.Caragiale,"Craii de Curtea-Veche")

Imagine a sufletului,descifrare a profunzimii dar si a mastilor suprapuse,floare neagra a erotismului intoarsa catre cel ce o priveste...

* Mateiu I.Caragiale ,"Marturisire"

Alina

by Avangarde

Ora e tarzie. Stii.. s-a innoptat
Scena e pustie, sala s-a-ncuiat.
Doar in primul rand un loc e ocupat
De o fata care plange dupa stii tu ce baiat…
E chiar zana minunata din rolul principal
Ce a fost aplaudata si-a avut succes fenomenal.

Refren:
Alina ofteaza, Alina ofteaza
Cu ochii ei verzi plini de lacrimi amare
Alina ofteaza...

II:
Ai sa-mi spui desigur ca ea te-a parasit
Ca e o imposibila si sigur are-un alt iubit.
Dar sa stii, baiete, asta-i firea ei
Iar iubit daca-si dorea, n-ai mai fi fost acum in gandul ei.
A sperat c-un zambet trist sa te zareasca-n hol
Dar si-n actul doi fotoliul tau a fost tot gol.

Refren:
Alina fumeaza, Alina fumeaza
Si-ascunde tristetea in cercul de fum
Alina fumeaza...
Alina danseaza, Alina danseaza
Si strange la piept o camasa de-a ta
Alina danseaza..

III:
Stiu la fel ca tine cat ai fi vrut s-o vezi
De-aceea-ti dau o sansa, ai grija sa n-o pierzi
Va iesi curand in strada, afara va ploua
Si-o va astepta un taxi care stie doar adresa ta
S-o astepti cu umbrela si c-un buchet de flori
S-o saruti in felu-acela care-i da fiori

Refren:
Alina viseaza, Alina viseaza
Si-n bratele tale adoarme zambind
Alina viseaza

Alina ofteaza,
Alina danseaza,
Alina vïseaza…

In mijocul lui august, cand te topesti mergand pe strada sau, dupa caz, te sufoci in (unele) RATB-uri, unul dintre putinele lucruri care ma face sa uit de caldura (exclud gandurile care imi trec prin minte, by default, indiferent de temperatura sau anotimp:)) )  sunt florariile ambulante. Ce bine k inca nu au devenit si ele web-based. Ar trebui sa nevighez pe net si ca sa miros florile ... si ca sa ma intorc la libertate, vorbesc de flori pentru ca cred ca trebuie sa ne gasim fiecare ceva care ne face sa plutim, sa visam frumos si sa zambim. in cazul meu, florile.  (n.r: many many thanks celor care mi-au dat flori in ultima vreme, de orice culare si in orice forma(t)..nu dau nume) Pentru ca altfel, o sa deschidem usa cu o moaca de speriat, si s-ar putea sa privim nedumeriti pe holul gol al blocului. Sau de-a lungul strazii, ca sa fiu exhaustiva ;)

E atat de cald, e atat de vara si atat de potrivit momentul in care sa te ridici de pe scaun, sa descui usa si sa arunci cheia pe geam.

S-ar putea sa fie nevoie sa iti schimbi incuietoarea. Oh well...macar vara sa facem tampenii, lucuri nebune si spontane. Official summer a.m.r. 11. This calls for inspirational thoughts :)) Pick on and stick to it ;)

Fall in love or fall in hate. Make babies...or make art.

Speak the truth or...lie and cheat. Ace a test or flunk a class. But not to often.

Life is divine and funny chaos. Embrace it.
Forgive yourself. Breathe and feel. Touch the bit of your dreams. And enjoy the ride.

Push the limits, and know no end.