Surprinzatoare este justitia noastra si, pe zi ce trece, gandesc ca nu ar trebui sa ma mai mire nimic si totusi....

Aveam un recurs la ICCJ solutionat in primavara prin respingere ca nefondat. In minuta comunicata constat ca suplimentar s-au majorat cheltuielile de judecata in favoarea statului roman. Buuun!

In fapt, intreg dosarul a avut o istorie tipic romaneasca: imbacsit de o coruptie canceroasa,  incalcari grave de procedura si aberante interpretari ale legilor!

Am decis sa iau calea CEDO. Numai ca la CEDO trebuie sa anexezi ultima decizie data de ICCJ pentru a face dovada ca in tara s-au urmat toate caile legale in vederea stabilirii adevarului. Iata insa ca la ICCJ, nici dupa 5 luni, magistratii implicati in cauza si care au "solutionat-o" intr-un mod original "Made in Romania" nu sunt capabili sa-si motiveze decizia data cu incalcarea flagranta a tuturor dispozitiilor legale aplicabile in speta!

Problema intarzierii motivarii se pare ca a aparut in contextul in care s-a aflat ca dosarul cu pricina va urma calea CEDO!"E grele" deciziile astea, e mult de studiat pe chichite legislative astfel incat un magistrat sa fie capabil sa motiveze o hotarare atat de penibila, mai ales cand are stiinta ca acea motivatie va fi citita si colegi judecatori din tari mai civilizate decat a noastra!

Mai mult, amenda dispusa in cauza cu pricina am contestat-o la CAB si de 4 luni aceasta instanta dispune amanarea pe motivul ca...ICCJ inca nu a transmis dosarul acestei instante asa cum prevede legea!

Ieri am trecut pe la arhiva ICCJ. Eram un pachet de nervi, saturata de atata mafie. Oriunde ma intorc nu dau decat de mafie! E greu sa traiesc intr-o Romanie atat de maligna pentru ca nu ma pot obisnui cu ea.

Ei, bine, dosarul nu se gaseste la arhiva pentru ca "se afla la motivare" imi arunca functionara raspunsul imprimandu-i totodata si o nota de superioritate. Atitudinea ei sarcastica m-a scos din pepeni. Am avut un schimb de replici pe un ton mai ridicat. Arhivista, isi regleaza tonul si incepe sa se scuze: nu este ea vinovata de incurcatura dosarului. Evident, ea nu avea nici o vina, dar magistratii de la ICCJ DA!

Vizita la arhiva a adus totusi informatii noi: cica se afla pe site-ul ICCJ (intern poate, ca in programul public nu exista asemenea informatii) dovada ca la acest dosar s-au depus 2 cereri de comunicare a deciziei data de ICCJ si....un recurs la incheiere care nici n-a fost luat in seama. Ooops! Deci recursul "pierdut" printre hartii a fost totusi inregistrat la ICCJ, culmea este ca apare doar pe site-ul intern al institutiei! Pana astazi nicaieri nu s-a facut vorbire despre acest recurs! Asta da Justitie!

Cetateanul roman se mai poate adresa justitiei doar atunci cand NU deranjeaza anumite capete infierbantate de atata mafie ca altfel, demersurile sale merg la cosul de gunoi! O fi asta echivalent cu incalcarea dreptului de a ne adresa justitiei, o fi incalcarea dreptului la un recurs efectiv? Vom vedea ce spune CEDO!

Taman astazi auzeam la tv cum presedintele tarii lauda rapida reforma in domeniul judiciar si...EFICIENTIZAREA JUSTITIEI! Doamne, ar trebui sa ma crucesc? Mai ieri, tot Basescu declara ca justitia e corupta, ca magistratii ar fi corupti, ca romanul nu mai are incredere in sistem si iata ca astazi, declaratia sa afirma exact contrariul. Cata inconsecventa! Cata minciuna puturoasa! La fel ca Tariceanu, care vorbeste despre o economie care "bubuie" sau "duduie", despre cresterea PIB, despre un somaj de ....1,8% (cred ca este cel mai scazut din Europa), despre bunastarea cetateanului roman etc...

Cata perversitate! Cata nerusinare! Mi-e greata!

]]> http://plumevive.wordpress.com/?p=546 Mon, 15 Sep 2008 07:01:58 +0000 plumevive http://plumevive.fr.wordpress.com/2008/09/15/je-viens-de-finir-2/ Une vie, de Simone Veil

Pas de politique sur ce blog. Non que ce soit un sujet tabou pour moi, mais cet espace n'existe que pour une chose : me et vous détendre. Si j'ai acheté ce livre, c'est avant tout pour découvrir la femme, politicienne à ses heures, sans nul doute, mais aussi la petite fille d'époque, qui finit par être déportée, puis embarquée dans le tourbillon de la magistrature et de ses ouvertures sur le monde des influents. La curiosité et une certaine admiration m'ont poussée à poser ce livre sur ma table de chevet, afin de m'y plonger tranquillement.

En bref : l'histoire d'une vie, de la naissance à fin 2007, relatant un parcours, personnel comme professionnel, riche en évènements et en rencontres. Pas de militantisme ici, juste quelques évocations de divergences ou d'accointances politiques avec telle ou telle personne, ainsi que sur certains projets nationaux ou européens. Une vie de femme, active et engagée, ouverte et chevronnée.

Le petit plus : les derniers chapitres, à la sortie de sa Présidence du Parlement Européen, qui lui ont fait découvrir que certains sournois de la politique cachaient bien leur jeu et que finalement, n'appartenir à aucun parti était l'étiquette qui lui convenait le mieux. La lecture des annexes, émouvantes, profondément poignantes pour certaines. Sa description des hauts personnages qu'elle a côtoyé, sans langue de bois aucune, rafraîchissant. Et toute la partie qui concerne ses débuts dans les études et en tant que magistrat. Vraiment une femme d'exception. Sans parler du passage sur sa manière d'aborder la présentation du projet de loi pour le droit à l'avortement...

Le petit moins : ce sera très personnel, mais toute la partie concernant le Parlement Européen m'a barbée à un point que je lisais les chapitres sans rien retenir des mots déchiffrés. J'ai eu un mal de chien à passer cette période de sa vie en essayant de retenir un minimum des évènements et des constructions que Simone souhaitait mener à leur terme. L'évocation d'un soutien à Nicolas S. qu'elle appuie sur une appréciation de son investissement dans le travail, ce que je ne mets pas en doute, mais que je considére un peu léger, comme argument. Et elle n'en évoque pas d'autre. Je me demande quel serait son discours aujourd'hui, concernant notre Président bling-bling...

Publié le 8-07-2008

Dny neklidu!

http://www.tydenika2.cz/petice

Intrebare: Daca partea interesata doreste sa faca recurs, in baza caror motive se poate formula si sustine acel recurs, ce anume se poate combate atata vreme cat nu se cunosc argumentele si temeiurile juridice ce au stat la baza rationamentului juridic al instantei care in final a decis respingerea actiunii respective ca fiind…nefondata!!!!?

In sistemul juridic romanesc si in justitia noastra neaosa totul este intr-un asemenea mod ordinar masluit si viciat incepand cu legislatia facuta varza pana la „subiectivele” hotarari ale unor magistrati care, fie vorba intre noi, nu mai pot fi numiti magistrati deoarece nu apara dreptatea si nici legea ci mai degraba, pliindu-se pe sistemul economiei de piata, s-au preschimbat pe nevazute in firma privata „Magistratul”, firma ce presteaza servicii in interesul clientului si evident ca functioneaza pe principiul totul se cumpara si totul se vinde. Aceasta „firma privata a magistratilor romani” sprijina, intaresc si contribuie zilnic la mentinerea si dezvoltarea haosului generalizat in toate institutiile statului.

Nu vreau sa se inteleaga eronat ca procentul magistratilor corupti ar fi de 100% , NU! Inca NU! Mai cred inca in judecatori impartiali, verticali si care stiu ce inseamna justitie! Cunosc responsabilitatea majora ce le revine in cauze! Deocamdata am un singur exemplu: dl.Judecator CRISTIAN DANILET de la Cluj!

Poate nu e singurul, dar sigur sunt putini ca el pe aceeasi baricada. Acestor magistrati le doresc mult curaj pentru a lupta impotriva coruptiei.

Mai departe….

Este incredibil in ce mod josnic si mizerabil sunt inserate „prevederi legale” in Codul Penal si de Procedura Penala! Majoritatea prevederilor favorizeaza infractorul si ce este trist, aproape nimic, dar absolut nimic si nicaieri nu se apara drepturile partii vatamate! Ce drepturi are aceasta? Sa inainteze plangeri penale! STOP! Avem un CP si un CPP care dezincrimineaza pana la nerusinare tocmai infractorul!

O tara care are prea multe legi este o tara fara justitie, spun chinezii! Asta a devenit Romania de cativa ani incoace.

Revin la cauza.

Dupa mai multe zile de asteptare, presedintele completului de la CAB a binevoit (ce onoare, nu?) sa trimita copie dupa decizia penala, avand „deosebita grija” sa ajunga dupa termenul legal de depunere a recursului; Noile informatii luate la cunostinta schimbau enorm situatia initiala.

Pai in primul rand am aflat unele lucruri de-a dreptul senzationale, cum ar fi:

- la dosar au aparut documente noi, care nu existau la momentul dezbaterii pe fond si nici chiar inainte de a fi trimis dosarul de la CAB la ICCJ pentru recurs;

- instanta de fond, la fel ca si procurorul Neagoe, nu a cercetat de loc fondul cauzei si, cum altfel, a continuat substituirea in calitate de aparator al colegei lor Ignat Silvia;

- exact ca la Parchet, instanta de la CAB, in loc sa judece cauza dedusa judecatii a cercetat…”partea vatamata” ;

- a anulat, cu de la sine putere, o sentinta definitiva si irevocabila data de o alta instanta de judecata, incalcand in picioare principiul autoritatii puterii lucrului judecat; Este bine de amintit aici ca doctrina in cauza afirma: Principiul puterii lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi fiind purtat între aceleaşi părţi, ci şi contrazicerea între două hotărâri judecătoreşti, adică infirmarea constatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească definitivă printr-o altă hotărâre judecătorească posterioară, dată în alt proces

Astfel, considerentele Sentinţei ca motivaţie a dispozitivului relevă pentru instanţa de fond, potrivit art.385⁹ alin.(1) pct.19 C.p.p., un indubitabil exces de putere in sensul ca s-a subrogat legislativului;

- Cea mai gravă ingerinţă în actul justiţiei, inadmisibilă, se află considerentele Sentinţei recurate, unde instanţa Curţii de Apel Bucureşti, subrogându-se în mod vădit în apărător al învinuitei, formulează circumstanţe atenuante în favoarea acesteia, afirmând şi recunoscând asupra alterării conştiinţei magistraţilor, independenţei şi imparţialităţii acestora, susţinând că: „ ..., judecătoarea nu a acţionat în speţă în mod şicanatoriu, ci s-a raliat concluziilor raportului Inspecţiei Generale, raport însuşit de către C.S.M.”

Cu toate că nu constituia probă la Dosar, instanţa Curţii de Apel aduce, ca ingerinţă în actul justiţiei, un RAPORT al Inspecţiei Generale şi fără putere de lege din care rezultă doar punctul de vedere unilateral şi subiectiv al unui organism ierarhic care, prin propunerile cu caracter director formulate şi însuşite - cum se arată - de către C.S.M., i se atribuie un pronunţat caracter de DIRECTIVĂ sau ORDIN, afectând vădit independenţa şi imparţialitatea magistraţilor;

În fapt, aceste propuneri, trasează şi impun o conduita excesivă, discriminatorie şi parţială magistraţilor faţă de anumiţi subiecţi precis indicaţi, încălcând art.33 alin.(1) din legea 303/2004 privind statutul magistraţilor „Formarea profesională continuă a magistraţilor constituie garanţia independenţei şi imparţialităţii în exercitarea funcţiei.”

Astfel, prin RAPORTUL invocat, instanţa Curţii de Apel dezvăluie ştirbirea independenţei şi imparţialităţii unor magistraţi iar prin “ralierea” evocată contextual, aceasta având mai mult decât semnificaţia dată de DEX: de aderare la o părere, la o propunere etc., subzistă inclusiv înţelesul supunerii ori executării îndrumărilor din RAPORT, denumit din acest motiv în continuare “Raport-ORDIN”.

Acest Raport-ORDIN, adus drept motivaţie în considerente din oficiu (!), ca şi adresa Ministerului Public 1919/2004 evocată de instanţă, reprezintă o gravă ingerinţă în actul justiţiei sub aspectul inadmisibil al faptului că magistraţii judecă potrivit ordinelor primite ierarhic, dovedind caracterul de INSTITUŢIE MILITARIZATĂ, LIPSA INDEPENDENŢEI şi IMPARŢIALITĂŢII, fiind compromis actul justiţiei.

Raportat la atribuţiile Inspecţiilor Judiciare ale C.S.M., limitele verificărilor şi al efectelor permise produse de aceste organisme de control sunt redate pe propriul website astfel:

“din coroborarea dispoziţiilor procesual penale - art. 275 şi urm. cu dispoziţiile art. 97 alin.1, 2 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată şi modificată, cu prevederile articolelor 43 şi 44 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Superior al Magistraturii şi cu ale articolelor 46 alin. 2 şi 64 alin. 3 din Legea nr.304/2004 se constată că Inspecţia Judiciară a Consiliului Superior al Magistraturii, prin atribuţiile sale, nu poate pune în discuţie soluţiile pronunţate prin hotărâri judecătoreşti, nu poate infirma soluţiile adoptate de procuror şi nici nu le poate examina sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, întrucât s-ar aduce atingere principiilor independenţei judecătorilor, supunerii lor numai legii şi autorităţii de lucru judecat, precum şi independenţei procurorilor în soluţiile adoptate.”

Potrivit afirmaţiilor instanţei, Raportul-ORDIN al fostei Direcţii de Inspecţie Generală din Ministerul Justiţiei a fost „însuşit” de către C.S.M., ceea ce înseamnă supunere totală la Raportul-ORDIN ierarhic superior, întrucât conţine, în contradictoriu cu principiul independenţei judecătorilor şi procurorilor, punerea în discuţie a soluţiilor pronunţate prin hotărâri judecătoreşti cu arătarea - ca şi examinare - a legalităţii, precum şi propuneri cu caracter de îndemnuri „ţintă” la nesocotirea altor hotărâri judecătoreşti definitive.

Prin acest Raport-ORDIN, adus ca motivaţie în considerente de către instanţa Curţii de Apel Bucureşti, sunt încălcate art.6 alin.(1) din CEDO, art.21 alin.(3), art.124, 132, 133 din Constituţia României, art.1 alin.(2), art.33 alin.(1), art.74 alin.(1,2) din Legea nr.303/2004 privind statutul magistraţilor, art.104 din Legea 161/2003, art.4, 10 şi 15 din codul deontologic al magistraţilor, toate reclamând imparţialitatea magistraţilor ca garanţie a independenţei justiţiei şi a dreptului la un proces echitabil

- Din practicaua Sentinţei Penale recurate rezultă o gravă eroare de fapt reţinută în sarcina grefierului de şedinţă care „invederează că a fost depus la dosar un MEMORIU din partea petentului... nefiind cereri de formulat, probe de solicitat ...”

Această eroare a avut drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite prin neadministrarea singurei probe solicitate de catre partea vatamata ;

De aici rezulta indubitabil ca Sentinţa Penală a fost redactată ulterior depunerii cererii mele de recurs deoarece judecătorul nu a sesizat în şedinţă eroarea gravă a grefierului si EVIDENT, nici nu a studiat dosarul cauzei in timpul procedurii pe instanta ci ulterior, cu ocazia redactării sentinţei, pronunţând în aceeaşi zi o soluţie viciată. Mai mult, instanţa a dovedit că în şedinţa publică nu a cunoscut nici asupra modului de sesizare, fiind vorba de o PLÂNGERE şi nu un MEMORIU.

Prin neadministrarea probei solicitate au fost nesocotite prevederile art.301 şi 302 C.p.p. afectând în mod direct convingerea instanţei potrivit art 287 alin.(2) C.p.p. pe fondul necunoaşterii tuturor aspectelor.

Distinşi magistraţi:

La ce oare foloseşte această înaltă pregătire unora, dacă CUNOASTEREA DVS.SLUJEŞTE CAUZELOR NEDREPTE ŞI NEDEMNE?

Voi afla răspunsul domniilor voastre, însă până atunci consider necesar să cunoaşteţi principiul care mă defineşte:

„bona causa non veretur fortunae vicem”

Tous les diocésains, quand ils avaient été cités, étaient obligés de comparaître en personne devant ce tribunal. Les ecclésiastiques n'étaient cependant pas soumis à sa juridiction , ni les princes qui avaient concouru à l'établir. Ces derniers conservaient par conséquent le droit de se faire mutuellement la guerre au détriment des peuples. Les accusés qui, cités sept fois, ne se présentaient point, ou ne légitimaient pas leur absence par des motifs valables , étaient déclarés infâmes au son de la cloche de l'église de Notre-Dame , et ensuite bannis de tout le diocèse après avoir été excommuniés.

Un absent ne pouvait y faire citer personne ; mais il était permis au clergé et aux femmes, ainsi qu'aux impubères, d'y porter leurs plaintes par des fondés de pouvoir. Quand il s'était présenté des causes , l'évêque tenait le lendemain (le dimanche) une séance dans son palais pour les examiner.

Mais il était au choix de l'accusé de tenter les voies de droit, et alors son affaire était remise au jugement de deux vassaux de l'église de Liège, pour en décider selon les lois ou vider la querelle par le duel. Dans ce dernier cas il recevait une épée du mayeur, prœtor, et avant les six premières semaines écoulées, les deux champions, couverts d'une armure peinte en rouge, armis tecti miniatis, devaient se battre dans un champ de vingt pieds carré. Celui qui terrassait son adversaire était réputé innocent ; car, par une persuasion téméraire , l'issue de ces combats était regardée comme un témoignage de la divinité en faveur de l'innocence, d'où leur est venu le nom de jugement de Dieu.»

_{Godefroid de Bouillon, chroniques et légendes, 1095-1180, J. Collin de Plancy, Bruxelles, 1842}

_{Droit et justice à Liège
Liège au 12 ème siècle}

_{Histoire abrégée de différens cultes, Jacques Antoine Dulaure, 1825}

_{La religion à Liège
Autres billets sur le droit et l'administration à Liège
Liège au 15ème siècle}