1/2 cc hv de prune (adoucissant)
1/2 cc hv de canneberge (antioxydant)
3 ml de beurre de cassis (antiinflammatoire)
2cc de cire d'abeille
5 petites pincées de cire de carnauba
1.40 ml de poudre de canneberge (antioxydant)
1.40 ml de poudre d'hibiscus (antioxydant)
0.35 ml d'oxyde de zinc
2 gouttes d'absolue de benjoin (cicatrisant)
3 gouttes d'extrait de propolis (cicatrisant)
8 gouttes d'extrait aromatique de noyau de cerise
4 gouttes d'extrait aromatique de cannelle
3 gouttes de vitamine E

Pigments :
1.15 ml d'ultramarine rose
0.80 ml de mica "dessert plum" de chez Alternative nature

Mélangez l’huile, le beurre et les cires ensemble au bain-marie. Lorsque le mélange est tiède, ajouter les pigments, le mica et les extraits . Rempli environ deux petits tubes à rouge à lèvres. Il donne l'impression d'être foncé mais en réalité on le voit pas beaucoup sur les lèvres, si vous désirez une couleur plus soutenue doubler les mesure de pigments !  L'odeur est fabuleuse et très gourmande !

Incipit: ieri sera cineforum da fimmine a casa mia.

Film: 27 volte in bianco.

Partecipanti: 3 single ed una accoppiata.

Ritardo cronico: quaranta minuti.

Pettegolezzi: pochi.

Confidenze: abbastanza.

Gelato: assente.

Conclusione: le serate da fimmine sono belle assaje. Ma la mia testa c'ha qualche problema di collegamento.

Quest'estate mi sono fatta quattro matrimoni. Ho respirato amore da ogni poro, capello, ciglia e pelo superfluo. Ho comprato vestiti, organizzato scherzi, montato video e pianto, anche. Sono diventata una specie di pappamollasentimentale. Scelgo canti nuziali, invento scherzi, prenoto fuochi d'artificio e scelgo bomboniere. Per inciso, non c'è nessuna data, nessuna scadenza, nessun progetto a breve termine. Sono solo pazza. Comunque, le bomboniere sono il mio cruccio. Le odio. E forse non mi piace troppo nemmeno l'idea della beneficenza. Ognuno dovrebbe farne secondo coscienza, credo. Tipo, non so quanto sarebbe divertente, se un invitato arrivasse e donasse agli sposi una busta con l'attestazione di versamento ad una qualsiasi onlus, missione, associazione no-profit, chiesa. Indi per cui il ragionamento al rovescio dovrebbe funzionare alla stessa maniera, pressappoco, suppongo. Comunque ho pensato che sarebbe bello un biglietto. O un libricino fatto di foto e parole. E c'è pure tutto un ragionamento a tal proposito. Che corrisponde a tutto quello che prima o poi dirò. In un qualche modo. Che sono pazza l'ho già detto.

Le cose belle ti si appiccicano addosso. Una volta accadute si trasformano e diventano pelle, ossa, pieghe, ciglia e luci negli occhi. Quelle brutte invece rimangono dentro. In un posto che, a prima vista, sembra nascosto. Ecco, poi succede che tu, con tutta la tua pelle, ossa, pieghe, ciglia, luci e dentro, incontri l'altro. E succede anche che lui riesce ad amarti. Con tutta quella roba insieme. Ed ovviamente ti ama per le cose belle che sei riuscita a trattenere. E per quelle brutte che invece hai saputo lasciar andare. E' per questo che l'amore è il merito di certe persone speciali che si ha la fortuna di incontrare. L'amore è il dono di quelli che non ci hanno detto che Babbo Natale non esisteva, di quelli del pranzo della domenica, di quelli che hanno saputo dirci No e SI e POI VEDIAMO.  Il nostro amore ha il sapore delle confidenze nelle auto di notte, dei teli stesi sulle spiagge del mondo, delle canzoni cantate a squarciagola, delle gite in motorino, delle preghiere, dei silenzi e degli abbracci che abbiamo ricevuto nella nostra altra parte di vita.

Insomma, una roba così. E già mi sento più felice.

P.S. che sono pazza l'ho già detto vero?

Mimosa

Ingrediente:

• 100 ml suc portocale
• 100 ml vin spumant sec sau demisec

Mod de preparare :Intr-un pahar turnati sucul de portocale si apoi umpleti-l cu vin spumant turnat cu grija. Garnisiti paharul cu o felie subtire de portocala si cu o cireasa.

Bellini

Ingrediente:

• 1 parte suc de piersici proaspete
• 3 parti sampanie sau vin alb putin acidulat

Mod de preparare: Intr-un pahar inalt se amesteca ingredientele. Sucul de piersici poate fi inlocuit cu serbet sau piure de piersici.

Il reste imprégné dans son mouvement

De tous ces touchés
De tous ces mots

Le sensible mimosa

Common Blooms

Mimosa

Pink and white

Yellow-green branches

Tiny leaves well defined

The limbs reach out fast and long

Shade for the summer canopy of calm thought

This is a place I can dream and just relax

This is a place of common blooms

And uncommon reflection

Something I need often

To just remember

Those I savor

Having

Known

]]> http://mimosascentofawoman.wordpress.com/?p=176 Mon, 22 Sep 2008 13:11:20 +0000 mimosascentofawoman http://mimosascentofawoman.fr.wordpress.com/2008/09/22/alla-fine/

Gli ultimi accertamenti hanno confermato quello che già sapevamo. Nessua lieta notizia. E questa volta è stato un po' più facile. Se si può dire. Il fatto è che, una settimana come quella passata, si smaltisce difficilmente. E' diverso anche far l'amore, se riesci a trovare la forza  di uscire da quell'abbraccio e andare oltre. Il suo calore e il silenzio, in cui perfette coesistono le nostre parole, sembrano le uniche dimensioni vivibili al momento. Fino a che tutto si riassorbe. Lentamente. E dolcemente, anche.

In questo periodo sono la ME che non si piace. Incerta, dubbiosa, insicura, totalitaria. Ieri un'amica mi ha chiesto se avevo deciso qualcosa riguardo la casa. Le ho risposto che quello che mi immaginavo come una cosa bella, si stava rivelando l'incubo che mi teneva sveglia la notte. Lei mi ha guardata sorridendo. Io in imbarazzo ho risposto che faceva niente, che forse non siamo ancora abbastanza pronti. E lei, coraggiosa come io so, mi ha detto Devi solo fare il salto. E tu ce la puoi fare. Solo saltare. E quello che per gli altri mi era sembrato del tutto naturale, mi è apparso in maniera nuova. Che ne so io di quello che hanno vissuto quelli che ci sono passati prima di me? Anche quando tutto, da fuori, sembrava naturale. Allora ci sono momenti, quando tutti questi progetti ci mandano in crisi (un giorno si e l'altro pure) in cui, a sprazzi, torno l'altra Me, quella che sa bene che ciò che conta, è quello che c'è dentro la casa. E non importa il luogo, e non importa lo spazio. Niente se non la voglia di volerci stare dentro insieme. Che allora una villa avrebbe lo stesso* valore delle due braccia che mi accolgono quando torno a casa la sera.

*veramente le due braccia valgono sempre di più (se non fosse per la banca)

Reporting Assignment: Four Relationships - God, Self, Others & Environment.

This report is an examination of the holistic development and learning that has taken place in the personal lives of clients of Esperanza International in the Los Alcarrizos area. The conclusions drawn here are in no way conclusive as they are drawn from conversations with only five different clients and a smattering of other small influences.
In these cursory findings, I have found the people of La Lechería to be holistically impacted by Esperanza in very limited ways. The people in all of the communities I have interviewed (even outside of my research spectrum) have exhibited strong community ties that exist naturally and outside of Esperanza. When it has come to Esperanza’s principles of solidarity and faith-based values, I have seen very little actual impact and learning. This is not to say that the people don’t value the services of Esperanza. They do, or they would not continue to attend and submit to the process that it takes to receive loans from Esperanza. I have also found that people are very kind with their words towards Esperanza and what they have done for them, but it has been difficult to pinpoint in just what ways the people have actually been impacted or learned about God, themselves, others or creation and what actual differences have occurred in their lives as a direct result of their participation in Esperanza.
Teresa, a client of one year who has taken four loans says, “Esperanza brought me out of a very difficult situation.” Yet when I asked what it was like before, she gave me the example, “Now I don’t have to go to my husband to ask him for 100 pesos or whatever.” I pressed to get her to qualify what had changed by asking if she was able to still have all of these things that are in her house before such as a car, a blender, and a stereo, she simply said “sí.” In a later conversation, she revealed that her husband had bought those things, but as in many cases the loan is nominally made to the client but the client’s intentions are more as a help to the whole household, it would seem that the mere presence of those objects in her house is indicative of some excess capital in the household (or money spent badly). It seems that the most important thing to her that she has gained from Esperanza was her own little bit of independence and empowerment through having her own income and contribution to the household. While she couldn’t give any relevant answers to anything she has learned about God, herself, others, or creation, it is obvious in the value of her independence that she has become aware that she can do something with her time and talents to make money as well, as she expressed in one of our interviews. The “can” is crucial here because I believe it is similar to what I have found in many other cases.
Another woman who has shown a demonstrative display of self-sufficiency and empowerment is Luciana. She is the principle leader for Esperanza of the La Lechería community, and she is also the church secretary at the church where the Esperanza groups meet. Luciana says that she brought Esperanza to her community. She tells me that a man came and found her one day working at her stand and asked her if she would like to be a part of a group that would be able to receive loans. It seems that although she did not go looking for Esperanza to help her community as one might think of such a community leader, she does take much of her time corralling the clients of the community for meetings and addressing issues between clients. It is not evident that she has learned anything pertaining to her relationships with God, others, her environment, or herself directly from her involvement from Esperanza, but it is possible, as it is difficult sometimes for people to remember what things were like in the past. Luciana does, however, say that she has learned a lot from her involvement with Esperanza. She became a Christian seven years ago, and when I asked her what she has learned in the last two years of her involvement with Esperanza, she said that she has learned to be quieter and more content with God. When asked how, Luciana replied plainly that the previous assessor had taken pains to make sure that Luciana was invited to nearly every single meeting in her community when, at first, she was a member of Esperanza but in another area. This effort and the assessor’s care for her, she said, touched her.
Self-sufficiency is especially seen in those who have risen to the level of qualifying for their own personal loans. In Esperanza, clients qualify for personal specialized loans after a series of other smaller loans that have displayed their reliability as “good payers” as they call themselves and often coupled with, as in the two following cases, their original group faulting on their loans or generally falling apart Generally, these clients speak with authority and exude a confidence much more so than other clients or non-clients. Though I cannot say whether it is this confident personality trait that has driven these clients to rise in their business dealings, or it truly has been an effect of Esperanza.
Mimosa is an example of one of these women. She has been a very hard worker all of her life trying to provide for her family for as she says of her husband, “he has his money and I have mine…I don’t need him.” Mimosa has a little grocery store and seems to be doing very well for herself as far as the standards for doing well in that community go. When asked what Mimosa defined as living well in that community meant she answered rather simply, “to have a place to sleep, food to eat, and a job.” She has all three, and is visibly more comfortable than those around her. Not only this, but her family also seems to be able to eat very well as they are all well overweight and quite content with their diet. Each time I am over there she is usually preparing some other meal that would be considered well out of the expense range for anyone else in the community (such as meatballs with real beef). Mimosa is a business woman through and through, and when she isn’t doing business, she is doing something else to support her family such as washing clothes or cleaning. I have have hardly ever seen her sit still from her tasks for more than ten minutes at a piece, given evidence by her incessant sweating from her toil. It seems that Esperanza has empowered an already hard working woman to work even harder and reap the benefits of that work. Though when I ask her questions about what she has learned from her involvement with Esperanza, she states rather emphatically that she has learned that she can only rely upon herself as she was in a bad group before and now receives loans on better fitting terms for her business personally.
Santos is a client similar to Mimosa. He also owns a little grocery store that is doing very well. He is actually currently opening another store in another neighborhood. Santos receives personal loans as a part of the little trio “group” with two other women who are doing the same (one is Mimosa). When I talked to Santos about what it is that he has learned from his experience with Esperanza pertaining to those four relationships, he could not say anything in particular, though like most Dominicans he felt obliged to give me some kind of answer anyway which is how I learned that he does not go to church but receives some evangelistic literature via post once a month and said that he goes through that with vigor when he gets them. I asked him about his reading the Bible and his prayer life and he said that he does both before he opens the shop every morning. At least he is relying upon God for his business even if we can’t attribute it to Esperanza.
Finally, we come to Celanda who lives in a house on my street. She has lived in this community for many years, but was given the opportunity by Esperanza to invest into making the front of her house a little grocery store. She too expressed a sense of self-sufficiency now but was able to attribute it directly to her experience from Esperanza. “I can handle myself with people now.” She also expressed a great deal of gratitude to Ana Maria, who was the last assessor for this area before Carmen, and attributed Ana Maria to her growth spiritually and relationally.
I have found the clients of Esperanza that I interviewed for this paper most willing to express their views and opinions which leads me to a certain degree of skepticism on how true their opinions and views really are. Of the five clients included in this paper, all five have expressed self-sufficiency as something they have learned about themselves and three out of those expressed additionally that they were now able to “handle themselves” with people now as opposed to before (meaning the confidence and ability to manage other people, groups and strangers better than before). In every case, clients seemed to have grown spiritually and relationally though some were not willing/able to recognize this effect on their lives. I believe that any visible changes or effects of Esperanza in their relationships with God, others, themselves, and the environment still lay hidden, and I was unable to extract any robust responses in any of these areas except a profound self-sufficiency (that may still be attributable to a personality strength rather than a true effect of Esperanza). However it is evident that God is at work in this community through and with Esperanza International.

well....if you actually made it this far i will tell you that my professor's reaction was what I was hoping for. i was trying to say that there wasn't any measurable impact of Esperanza International pertaining to the topic of the paper but that there was a lot of individual empowerment and personal confidence built up (and implicitly saying that while good...its not good that it is the only impact and that it is overloading the scales of development here). confusing enough? thanks for joining.

E adesso mi ritrovo con una scatola di cartone e un palloncino sotto la maglietta, in attesa di decidere se gonfiarlo o meno. Decisamente mi aspetta una bella settimana.

Zâmbi. Zâmbi cum nu mai zâmbise niciodată. Simţea cum colţurile gurii dau să-i părăsească faţa, în căutarea zâmbetului suprem. N-avea nici un motiv să zâmbească. Stătea pe marginea clădirii, în bătaia vântului, sub covorul de stele. Îşi prinse chingile bine, nu avea voie să rateze. Era timpul să se rupă de ei.

Alec era undeva la etajul 7 din cele 20 ale clădirii din centru. Ştia în ce birou e, ştia ce face. Ştia că nu îl va surprinde nimic. Ştia că va reacţiona prompt. Nu avea voie să greşească, trebuia să fie mereu înaintea lui cu o secundă. Celebrul element surpriză. Partenerii lui Alec aveau să-şi scoată armele, aveau să tragă. Alec urma să tragă şi el, în cele din urmă. Trebuia s-o facă. Trebuia să fie liberă.

Sări.

Trupul ei cobora etajele ca o săgeată, cu capul înainte. Se răsuci, mâinile înmănuşate cu piele de căprioară se prinseră ferm de sfori. Se auzi şuieratul sforilor întinse la maxim. Se balansă de câteva ori în sus şi în jos, în dreptul etajului 7. Alec o privea deja de pe canapeaua de piele a biroului. Cei patru parteneri discutau aprinşi. Unul dădu cu pumnul în masă. Ridică privirea şi o văzu. Ea ţinea deja pistolul îndreptat spre el, suspendată în corzi. Văzu explozia produsă de armă. Văzu gaura şi geamul sfărâmându-se. Se stinse tot. Căzu mort pe spate.

Ceilalţi trei scoaseră armele, însă nici unul nu apucă să tragă. Trei gloanţe îşi făcuseră deja drum spre ei. Alec îi privi, vizibil înfuriat. Avea mâna pe pistolul de la brâu. O privi. Ea stătea încă suspendată în corzi, în costumul ei negru, cu pistolul fumegând în mână. Folosea Colt Spec'ul de 5 milimetri, cel cu finisaje din carbon. Era arma ei preferată, cea pentru loviturile rapide şi sonore. Mai aveau cinci minute până sosea poliţia, împuşcăturile răsunaseră pe bulevard cu siguranţă. Ce-o fi avut în cap?

Ea îi zâmbi larg şi dădu drumul la chingi, dispărând din peisaj. Alec sări din canapea şi părăsi încăperea.

Ea ateriza la un etaj inferior, prinzându-se de pervazul unei ferestre. El cobora treptele, scoţându-şi pistolul de la brâu. Ştia ce urma să se întâmple. Aveau patru minute şi jumătate la dispoziţie, ca unul din ei să supravieţuiască şi să şi dispară de acolo.

El părăsea treptele principale şi îşi muta coborârea pe scara de serviciu, în neonul alb pâlpâind.

Ea spărgea un geam cu cotul învelit în protecţii de kevlar. Cobora elegant pervazul. Trăgea un glonte în uşa de la ieşirea din birou. Deschidea uşa.

Alec cobora la etajul doi deja. Ştia că avea o fracţiune de secundă la îndemână, să o termine. Doar că ea nu era o oarecare. Ea ştia să profite de acea fracţiune de secundă.

El ajunse la parter, în holul mare îmbrăcat în marmură crem, cu finisaje aurite. Paznicul îl privea curios. Alec îi făcu semn din cap să iasă. Paznicul se conformă, vizibil speriat, şi ieşi. El se uită în jur.

Unde naiba era?

Ea cobora uşor treptele. Mai avea două minute la dispoziţie. Mai avea jumătate de etaj până la el. Ştia c-o s-o aştepte.

El privi peste umăr. O văzu coborând uşor treptele. Zâmbi acid către ea.

Văd că nu te grăbeşti.

De ce-aş face asta? Moartea e un moment sublim, trebuie savurat. , replică ea, senină.

El îndreptă pistolul spre ea, cu trăgaciul tras. Ea zâmbi, cu pistolul lângă corp.

Eşti chiar naiv, spuse ea.

Eu naiv? Poate tu. Chiar ai impresia că îmi faci tu mie felul? Eu te-am învăţat tot ce ştii, mereu voi fi cu un pas înaintea ta.

Ea râse scurt, apropiindu-se de el.

Chiar şi asta m-ai învăţat, să fiu mereu cu un pas înaintea ta.

El o privi nedumerit. Două împuşcături răsunară în holul imens. Un glonte ii intră în spatele urechii drepte. Celălalt i se opri în spate, în dreptul inimii. Alec o privi uluit, o ceaţă i se aşeza pe ochi. Se prăbuşi mort pe podea. Sângele începea să învelească marmura crem în jurul lui.

Ea veni uşor lângă el. Zâmbi din nou.

Două gloanţe. Chiar credeai că-mi murdăresc eu mâinile cu mizeria ta de sânge?

Sirenele se apropiau de bulevard. Ea se uită în jur, se duse la recepţie. Intră în spatele tejghelei şi luă pistolul de pe jos. Şi-l băgă la spate şi ieşi din clădire. Dispăru în negura nopţii, printre oamenii adunaţi deja pe bulevard, cloncănind de curiozitate. Luminile colorate ale sirenelor se reflectau pe chipurile lor. Un echipaj compus din cinci maşini oprea în dreptul intrării cu scârţâit de roţi.

Unul din poliţişti coborî din prima maşină, comunicând prin staţie.

Reyes e deja aici, a fost mai aproape. Terminat.

Dădură buzna în clădire. Reyes stătea deasupra lui Alec, pe vine. Îi lua pulsul şi comunica prin staţie:

Fortuna e mort. Două gloanţe, unul în cap, unul în inimă.

Unul din colegi îl întrebă nelămurit:

Ce s-a întâmplat?

El dădu uşor dezamăgit din cap, trecându-şi mâna prin părul negru.

***

Ea intră în dormitorul lui, fără nici o ezitare. El purta doar blugii, fuma la geam. Ea îi văzu cicatricea de pe spate şi zâmbi.

Nu te-a iertat Alec nici pe tine, văd.

El se întoarse şi o privi, în toată splendoarea ei. Roşu îi venise mereu bine, mai ales mătasea.

Ce cauţi aici? , întrebă el, dur.

Ea veni lângă el şi îi dădu un pistol.

Seria e ştearsă. Toate gloanţele din el au seriile şterse. Porţi mănuşi, după ce termini mi-l dai mie. Ştii ce ai de făcut.

O privi surprins.

Vei primi anunţ prin staţie la 22:34. Vei da confirmare de un minut. La şi 35 eşti acolo. El coboară la şi 37. La şi 38 tragi. De-acolo e simplu. Hanna Building, Forster numărul 89.

Ea părăsi camera, la fel de uşoară şi zâmbitoare. El privi pistolul, apoi privi în urma ei.

***

Acum privea cadavrul lui Alec. Cumva, nu regreta deloc. Legea nu l-ar fi prins prea curând. Mimosa ştia. Mimosa vroia să fie liberă. O înţelegea, sincer.

Mimosa mergea pe strada pustie şi se suia în Mini-ul roşu. Demara uşor, dispărând în noapte.

Ochii lui Alec erau două mărgele, răpuse de trădare.

Who needs to get hammered Friday and Saturday night when you have the whole morning to fill with that bottle buzz? From 10 a.m.-3 p.m. on Sept. 6-7, enjoy $10 bottomless bloody marys and mimosas at Broadway Cellars' weekend brunch.

Or you can do both. Whatever. Kill two birds with one stone by boozin' and brunchin' at the same place. Ginger's Ale House opens bright and early Saturdays and Sundays with brunch starting as soon as 6:30 a.m. (depending on which soccer game is playing), and rounding out somewhere around 2 p.m., or when they feel like it.

Have an extra $75 laying around? The Signature Room's executive chef Patrick Sheerin is hosting another Garden Fresh Weekend on Sunday, Sept. 7 at 10:30 a.m. The program consists of shopping alongside Sheerin at the Green City Market before heading back to the Signature Room for a cooking demonstration, and, of course, eating the fruits of your labor (and maybe champagne). NOTE: If you plan on going this, I would love to be your new best friend.

— Carly Fisher

Quindi addio 31, senza troppa malinconia che il mio cuore non ha età. 

Semua Barang-Barang Kami lagi discount sebesar 25% sebagai perkenalan dari Kami..

Buruan Beli
sebelum stock kehabisan karena lukisan ini edisi terbatas tidak ada
rangkapnya jadi hanya diciptakan satu kali. buruan beli.......

Merpati

code barang = H12a

Ikan MAs KOKI

Code Barang = H12b

Pasar Tradisional

Code Barang = H12c

Ukuran	50 x 60 cm
Media	Palet, cat minyak pada kanvas
Harga	Rp. 2.060.000 (Disc 25%) menjadi Rp. 1.550.000 (tanpa bingkai)

Pemandangan Air Terjun

Code Barang : H12d

Ukuran	100 x 200 cm
Media	Kuas, cat minyak, kain biasa
Harga	Rp. 1.730.000 (Disc 25%) Menjadi Rp. 1.300.000 (tanpa bingkai)

pemandangan sawah

Code Barang : H12e

Ukuran	80 x 140 cm
Media	Kuas, cat minyak, kanvas
Harga	Rp. 2.000.000 (Disc 25%) Menjadi Rp. 1.500.000 (tanpa bingkai)

Pemandangan Desa A

code Barang : H12f

Ukuran	100 x 200 cm
Media	Kuas, cat minyak, Kain Biasa
Harga	Rp. 1.860.000 (Disc 25%) menjadi Rp. 1.400.000 (tanpa bingkai)

Kapal Laut

code Barang : H12g

Deskripsi
Ukuran	80 x 140 cm
Media	Kuas, cat minyak, Kain biasa
Harga	Rp. 1.880.000 (Disc 25%) Menjadi Rp. 1.410.000 (tanpa bingka

Pemandangan Desa B


Code Barang : H12h

Ukuran	100 x 200 cm
Media	Kuas, cat minyak, kain biasa
Harga	Rp. 1.730.000 (Disc 25%) Menjadi Rp. 1.300.000 (tanpa bingkai)

Ikan Koi
Code Barang : H12i

Ukuran	80 x 140 cm
Media	Kuas, cat minyak, kain biasa
Harga	Rp. 2.530.000 (Disc 25%) Menjadi Rp. 1.900.000 (tanpa bingkai)

Pak Tua
Code Barang : H12j

Ukuran	80 x 140 cm
Media	Kuas, cat minyak, kanvas
Harga	Rp. 2.200.000 (Disc 25%) Menjadi Rp. 1.650.000 (tanpa bingkai)

Pemandangan Desa C
Code Barang : H12k

Ukuran	50 x 40 cm
Media	Cat Minyak Pada Kanvas
Harga	Rp. 1.730.000 (Disc 25%) Menjadi Rp. 1.300.000 (tanpa bingkai)

Ukuran	90 x 60 cm
Media	Cat Minyak Pada Kanvas
Harga	Rp. 2.530.000 (Disc 25%) Menjadi Rp. 1.900.000 (tanpa bingkai)

Nyi Roro Kidul
Code Barang : H12M

Ukuran	80 x 120 Cm
Media	Cat Minyak Pada Kanvas
Harga	Rp. 2.660.000 (Disc 25%) Menjadi Rp. 2.000.000 (tanpa bingkai)

Ukuran	80 x 140 cm
Media	Kuas, cat minyak, kain biasa
Harga	Rp. 2.660.000 (Disc 25%) Menjadi Rp. 2.000.000 (tanpa bingkai)

Ayat Kursi Code Barang : H12o Ukuran 60 x 90 cm Media Kuas, cat minyak, kanvas Harga Rp. 1.800.000 (Disc 25%) Menjadi Rp. 1.350.000 (tanpa bingkai)

Harimau
Code Barang : H12p

Ukuran	80 x 140 cm
Media	Kuas, cat minyak, kanvas
Harga	Rp. 2.060.000 (Disc 25%) Menjadi Rp. 1.550.000 (tanpa bingkai)

Ikan Koi 2
Code Barang : H12Q

Ukuran	60 x 90 cm
Media	Cat Minyak Pada Kanvas
Harga	Rp. 2.660.000 (Disc 25%) Menjadi Rp. 2.000.000 (tanpa bingkai)

Deskripsi
Ukuran	60 x 90 cm
Media	Cat minyak pada kanvas
Harga	Rp. 2.000.000 (Disc 25%) Menjadi Rp. 1.500.000 (tanpa bingkai)

NB: Kalau berminat lihat tab "Cara Membeli" Di atas. Terimakasih

The hummingbirds came for your sugary
blossoms.  One dead little bird I hung from
the light bulb string.  Soon the blossoms fell
and made the shade turn pink.

Someone said the tree was praying—
the leaves the way they closed.
It could have been the kind of
prayer I whispered

when we found a possum dead
in the church bushes.  That evening
I saw him get up and walk away.

Desain bangunan pada cluster terbaru ini mengadopsi dari tipe-tipe paling favorit yang pernah dibuat oleh CitraGran Cibubur. Dengan style mediteranian, desain arsitektur yang sudah terbukti disukai konsumen CitraGran Cibubur menjadikan cluster ini sebagai cluster terbaik yang pernah dimiliki CitraGran. Dan sesuai dengan standar CitraGran, bangunan-bangunan pada cluster ini juga didesain menggunakan high ceiling (tinggi plafond kurang lebih 4 m) yang menjamin ruang-ruang menjadi lega dan megah.

Untuk pembiayaan rumah, CitraGran Cibubur masih bekerjasama dengan banyak bank pemberi KPR. Salah satunya adalah KPR BRI dengan bunga KPR paling kompetitif saat ini, yaitu 8.5 % fixed 2 tahun. Dengan harga khusus selama periode Launching Rp. 338 Juta (belum termasuk PPn), cluster terbaru dari CitraGran Cibubur ini merupakan proyek eksklusif dari CitraGran Cibubur karena lokasinya yang memiliki 2 akses terbaik di Cibubur, yaitu akses menuju pintu tol Cibubur dan Cimanggis.

Berikut beberapa tipe rumah yang dipasarkan di Cluster The Westpoint. Untuk informasi selengkapnya silahkan hubungi sales representatif kami: Eri, Mirna, Rono, Rosyid di (021) 845 42 42 atau email: anto@ciputra.com.

Food is good - how can any restaurant mess up scrambled eggs and toast?! I'm just happy they're willing to serve breakfast after 10:30 :)

After brunch we all walked along the boardwalk to soak up the sun's rays and get some vitamin D. Next stop, Sprinkles.