Iubirea este forţa nemărginită ce îţi întăreşte braţele. Acea persoană, care înseamnă foarte mult pentru tine, poate că va cădea de sus încercând să urce. Iubirea pe care i-o porţi te va ajuta să o prinzi de la orice înălţime. Bineînţeles că tu nu vei sta pe pământ, ci vei urca şi tu în acest timp. Dacă feedback-ul e similar, iată cum iubirea “împuşcă doi iepuri”, şi îi papă pe-amândoi. :)

Lumina este mai puternică. Datorită înălţimii, puritatea aerului se măreşte. Dragostea va grăbi inimile, activitatea lor fiind mai dinamică. Prin urmare, corpul se va oxigena mai bine, îi va creşte vitalitatea, determinându-l să tragă şi mai mult ozon pur spre propriile-i vene. Ciclul se reia.

Seamănă cu un ceas, la care pendulul oscilează constant între cele două poziţii, iar rezultatul acestei mişcări e numărarea constantă a minutelor.

Ascensiunea e sigură. ;)

Circuitul iubirii în natură.

Scopul vieţii tale se va cristaliza. Acolo este adevărul, care se uită la tine în momentul în care privirea ta se abate asupra lui. Momente neaşteptate. Să nu pierzi esenţialul, care te va sprijini negreşit atunci când totul pare că se clatină. Prin ochii tăi, lumea poate fi cea mai frumoasă, diferită de a acelora care încearcă să ţi-o întunece pentru a-şi răcori sufletele invidioase.

Te aşteaptă în cea mai curată tăcere. Doar îndreaptă-ţi privirea..

Căldura inimii ce-o porţi îţi va condensa ceaţa creierului însetat de luciditate, transformând-o în roua ce-ţi va spăla trupul de deşertăciune..

Zambetul lui, cel care o fi el...il poate trada, in mod normal daca zambeste este o persoana prietenoasa, dar daca zambeste fortat, buzele subtiate, probabil este un increzut, iar daca nu exista nicio incretitura a pielii in jurul ochilor, e clar ca este genul de tip care este la fel de fals ca si zambetul lui. Posibil sa observi ochii lui fiind ingustati, iar privirea fixa...o privire destul de agresiva care este cunoscuta ca o tactica de intimidare. In mod normal privirea umana nu depaseste mai mult de trei clipiri, iar daca individul se simte foarte confortabil privindu-te in ochi, chiar si pentru cinci secunde...atunci ai putea fi destul de sigura de planul lui, planul cuceririi.
Un astfel de Don Juan nu isi va dezlipi privirea de pe prada pana ce nu va face schimb de nume, iar atunci cand va adresa o intrebare, posibil sa iti lase o senzatie de 'strapungere' atunci cand vorbeste, iar cand i se raspunde mult probabil ca pieptul tau se va 'holba' la ochii lui... :), sau invers?! Nuuu, probabil altfel, poate e vorba de un alt decolteu...nu neaparat de al tau, insa posibil ca privirea sa-i ramana fixa, in ochii tai, acum depinde si de ochii tai...de machiaj, de lentile, etc.
Cert este faptul ca nu toti indivizii de acest gen se manifesta la fel, sau in acest fel. Daca mai e si inteligent si isi aplica fortele intelectuale si in acest sens, posibil sa nu iti dai seama daca e vorba de o actiune teatrala sau de o abordare sincera, sau una mai atipica...
Oricum...aceasta specie de barbati pot fi si ei usor 'prostiti'. Mai precis... multi dintre ei cred ca printr-o astfel de atitudine cucerirea este garantata...hm, ce ar fi daca ii lasi sa creada ceea ce isi doresc.

Mai pe scurt, fara alte detalii...intr-un astfel de caz, adica o atitudine adoptata de femei, o atitudine teatrala potrivita, un fel de "atac cu aceeasi arma" - boomerang style :), pe moment se vor simti invingatori, iar in momentul in care piesa se va apropia de final, iar cortina se va lasa, publicul, respectiv individul va fi foarte dezamagit...incercand pe viitor o abordare mult mai 'obvious' si fiind pregatit... cu o garda mult mai ridicata... Sa fi fost vorba de o piesa de teatru nereusita...hm, daca da, atunci nereusita pentru cine?! :)
To be continued...maybe.

Livia

se rostogolesc aceleaşi cantece, se lovesc de tavan, se întorc înapoi

spre a porni asemenea apelor spre locul de unde-au plecat.

- ce cerc enervant, zic unii; mi se împletecesc picioarele

ca într-o coardă uitată prin curte,

ca-ntr-un furtun ce-a stat prea mult la soare...

la ce-o fi bună nişte apă stătută, mă întreb?

de parcă utilitatea ei stă în întrebare.

vorbele îmbacsite de obişnuinţă sunt atat de proaspete pentru unii,

atat de relevante ca o apă rece într-un suflet îmbacsit de sete (de li se vede pe faţă).

o fi omul măsura tuturor lucrurilor, însă acolo nu zice dacă omul cu literă mică,

sau Omul cu literă mare, nici dacă omul acela sunt eu.

te văd cu alţi ochi  

nu ştiu de unde am aşa de mulţi

tu foi de calendar

multe perechi

în fiecare zi

te văd altfel

şi mă întreb când te-ai schimat

sau eu

cum pot

şi cine m-a’nvăţat?

Unde se-ascund?

Cum ies şi cine leagă

privirea-n ei

iar ochii

cum de ştiu să te priveasc’aşa?

Deci, dacă este vreo îndemnare în Hristos, dacă este vreo mîngîiere în dragoste, dacă este vreo legătură a Duhului, dacă este vreo milostivire şi vreo îndurare, faceţi-mi bucuria deplină, şi aveţi o simţire, o dragoste, un suflet şi un gînd.

Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci în smerenie fiecare să privească pe altul mai pe sus de el însuş. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.

Să aveţi în voi gîndul acesta, care era şi în Hristos Isus: El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuş n'a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S'a desbrăcat pe sine însuş şi a luat un chip de rob, făcîndu-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S'a smerit şi S'a făcut ascultător pînă la moarte, şi încă moarte de cruce.

Deaceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult, şi I -a dat Numele, care este mai pe sus de orice nume; pentruca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pămînt şi de supt pămînt, şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul.

Filipeni 2

Versetele urmatoare sunt scrise cu sute de ani inainte de nasterea Domnului Isus! Observati cat de detaliat s-a prevestit viata, moartea si invierea Domnului pentru a plati pentru pacatele noastre si pt ca noi, cei care credem in El, sa avem viata vesnica alaturi de Dumnezeul cel viu ! Sa nu uitam niciodata ca Dumnezeul nostru este un Dumnezeu viu, care este omniscient, omniprezent, si omnipotent! Laudat sa fie numele Lui pe tot pamantul !

Vechiul Testament - Cartea Isaia

1 Cine a crezut in ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut bratul Domnului?

2 El a crescut inaintea Lui ca o odrasla slaba, ca un Lastar care iese dintr-un pamant uscat. N-avea nici frumusete, nici stralucire ca sa ne atraga privirile, si infatisarea Lui n-avea nimic care sa ne placa.

3 Dispretuit si parasit de oameni, om al durerii si obisnuit cu suferinta, era asa de dispretuit ca iti intorceai fata de la El, si noi nu L-am bagat in seama.

4 Totusi, El suferintele noastre le-a purtat, si durerile noastre le-a luat asupra Lui, si noi am crezut ca este pedepsit, lovit de Dumnezeu, si smerit.

5 Dar El era strapuns pentru pacatele noastre, zdrobit pentru faradelegile noastre. Pedeapsa, care ne da pacea, a cazut peste El, si prin ranile Lui suntem tamaduiti.

6 Noi rataceam cu totii ca niste oi, fiecare isi vedea de drumul lui; dar Domnul a facut sa cada asupra Lui nelegiuirea noastra a tuturor.

7 Cand a fost chinuit si asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la macelarie, si ca o oaie muta inaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.

8 El a fost luat prin apasare si judecata; dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut ca El fusese sters de pe pamantul celor vii si lovit de moarte pentru pacatele poporului meu?

9 Groapa Lui a fost pusa intre cei rai, si mormantul Lui la un loc cu cel bogat, macar ca nu savarsise nici o nelegiuire si nu se gasise nici un viclesug in gura Lui.

10 Domnul a gasit cu cale sa-L zdrobeasca prin suferinta... Dar, dupa ce Isi va da viata ca jertfa pentru pacat, va vedea o samanta de urmasi, va trai multe zile, si lucrarea Domnului va propasi in mainile Lui.

11 Va vedea rodul muncii sufletului Lui si se va inviora. Prin cunostinta Lui, Robul Meu cel neprihanit va pune pe multi oameni intr-o stare dupa voia lui Dumnezeu, si va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.

12 De aceea Ii voi da partea Lui la un loc cu cei mari, si va imparti prada cu cei puternici, pentru ca S-a dat pe Sine insusi la moarte, si a fost pus in numarul celor faradelege, pentru ca a purtat pacatele multora si S-a rugat pentru cei vinovati.

pe curand.

"Usamos mascaras para esconder la pena y el dolor".

(Folosim măşti ca să ascundem ruşinea şi durerea.)

Aşa sună un vers al refrenului unei melodii care e la mine în playlist de ceva timp pe repeat.

Suntem obişnuiţi ca atunci când un lucru nu ne place, să îl mascăm. Şi asta mai ales la persoana noastră. De ce nu ne acceptăm aşa cu relele şi bunele noastre? De ce nu încercăm să fim noi şi nu să tindem să fim alţii? Punem măşti în faţa noastră doar în speranţa că nimenu nu o să vadă că defapt noi nu mergem chiar atât de drept pe cât pare ci mai mult "câş", că ochii nu sunt căprui ci albaştrii. Ne ascundem zâmbetul, privirea, de teamă că poate facem ceva greşit. Chiar e atât de greu să ne acceptăm propria persoană aşa cum e? Ştiu, toţi tindem spre perfecţiune, dar în loc să ne camuflăm, nu mai bine încercăm să ne schimbăm noi în aşa fel încât să fie bine şi să nu mai fie nevoie de acea mască?

Nu o să mă poţi minţi la nesfârşit!

Nu o să poţi disimula toată viaţa!

E adevărat, nu o să poţi zâmbi tot timpul

Dar eşti OM, aşa e viaţa! Nimic nu e perfect!

Trebuie să fi tu!

Fără măşti pe chip!

Fără măşti pe suflet!

Trebuie să accepţi!

Adevărul e calea cea mai bună.

Nu mai poţi trăi la nesfârşit în minciună!

A durat mai mult decat am vrut,

Vedem ca toata fericirea-i scurta,

Am sperat si in final noi ne-am avut...

Un an, o luna sau o zi,

Din varful inimii nu o sa cazi,

In viitor de voi mai fi,

Vei ramane pentru mine ca si azi...

Un mileniu, secol sau un scurt deceniu,

Abrupt se scurge timpul,

Aflam ce-i sufletul de geniu,

Ne uitam unul la celalalt, amanam clipitul...

Un timp, nu conteaza cat,

Am simtit ca te-am gasit,

In brate te-am avut,

Acum te pierd, dar stiu ca te-am iubit...

E timpul fericirii, al infrumusetarii vietii mele,

Si cu un zambet clar mi-ai amintit,

Ajungem la plimbare printre stele,

In locu-n care prima data eu pe tine te-am privit...

Ma gandesc la timp,

Si secunda iar dispare,

Ajung din nou sa simt,

Desi iubesc in departare...

Dupa secunda de sclipire,

Ma-nchid...stiu ca de timp eu m-am salvat

Dragoste, iubire, fericire...

Asta este tot ce mi-a mai fost lasat...

Apoi, la metrou, mi-am dat seama ca ramasesem cu aceeasi fata "suparata" si am inceput sa ma uit "urat" la oamenii din jurul meu. Suprinzator am dominat 90% dintre "intalniri" si doar 10% dintre calatori s-au uitat si ei cu pizma la mine. Oamenii sunt atat de slabi. :) O tipa chiar s-a ridicat de pe scaun si s-a dus un vagon mai incolo, o fi zis ca sunt nebun.

Pana am ajuns la serviciu imi mai trecuse iar dupa o cafea fara zahar bauta la inaltime m-am simtit indeajuns de "vesel" ca sa scriu pe blog.

Sentimentul in sine nu poate definit in ciuda randurilor din dex. cum poti pune in cuvinte ceea ce nici in senzatii nu poti defini clar. Un singur sentiment e o combinatie de trairi care comporta atatea schimbari interioare. Numai fizic jocul hormonilor de fericire ne imprima un zambet ciudat pe fata. Daca ar fi sa luam anatomia inimii care sa nu aiba nici o legatura cu numarul de atrii si ventricule oare ce ar fi diferit. Sau cat ar fi diferit din ceea ce vedem in poze? S-ar putea sa fim uimiti sa constatam ca nu exista nimic. pentru ca sentimentele nu au forma. iar inima....ei bine e doar un fel de a spune ca traim. prin noi, cu noi si deloc cu ceilalti. poate asta e raspusul pentru care nu exista consumarea pe de-a-ntregul a unui sentiment. Necesitatea imperioasa a unui alt suflet care sa te ajute sa mananci ;)

Ce faci când nu poţi să priveşti în ochii lui/ei de teamă că te va respinge ?

Sunt multe expresii care descriu profunizimea lor.... ochii sunt o fereastra catre suflet si catre lumea noastra...un portal intre interiorul nostru si lumea exterioara,descifrnad in ei mult mai usor gandurile si starile sufletesti...

In ultimul timp am auzit ateatea lucruri legate de acest subiect,in special ,legate de perechea fericita de ochi pe care o am in posesiune...

Cu toate acestea,avand in vedere toate lucrurile pe care le-am auzit despre ochii mei si la care am avut diverse reactii ,una singura m-a facut sa o tratez cu mai multa importanta... si ciudat ca nici nu a fost nevoie sa mi se spuna,sau sa vad,...ci a fost destul sa simt.. sa simt schimbarea din ei... pentru ca singurul lucru care mi-a strabatut mintea a fost o mica fraza " imi sclipesc ochii"...

sunt sigura ca fraza asta va da multe de gandit insa cu siguranta foarte putini s-ar gandi la adevaratul sens al ei,la adevarata interpretare...poate mai putin vizibila... usor macabra sau morbida... intr-adevar....ce sti si ce simti atunci cand 'iti sclipesc ochii'

 îmi mângâie apa

lacul din ochi

 zâmbetul tău

 soare de mai

 îmi împletesc din razele lui

culcuşul

să stau in el

şi să stai

In mesajul trecut intitulat "Este Bomba atomica cea mai distrugatoare arma" am cautat sa demonstram ca tehnologia are efecte secundare nocive si chiar fatale. Nu Bomba atomica a fost cea mai distrugatoare arma ci tehnologia din spatele ei, atunci cand omul nu a uzat de ea in mod responsabil. Tehnologia nu este rea in sine, insa ca si in cazul medicamentelor, cu toate ca au fost facute spre binele omului totusi ele pot deveni mortale daca sunt utilizate in mod necorespunzator si iresponsabil. Citeste cu atentie prospectul medicamentului, citeste cu atentie si "prospectul tehnologiei" si vei deveni constient si de efectele secundare. In felul acesta vom deveni administratori intelepti ai tehnologiei.     

In ultima parte a mesajului "Este Bomba atomica cea mai distrugatoare arma" aratam cum in mod paradoxal, sub vraja tehnologiei omul ajungea sa neglijeze cele mai importante si fundamentale domenii ale vietii (relatiile, familia, spiritualitatea) in favoarea celor mai putin importante (financiar, gospodaresc, material, alimetar).

Cum a fost posibil ca omul sa creada una si sa faca alta? Cum se explica inconsecventa dintre crez si practica? Spre exemplu- sa stii ca trebuie sa te apropii de Dumnezeu si totusi sa alergi dupa bani? Cum se explica faptul ca oamenii neglijeaza relatia cu Dumnezeu in favoarea lacomiei de avere si cu toate astea toti recunosc faptul ca financiarul este mai putin important spre deosebire de spiritual?

Raspunsul il gasim inca din Geneza, din gradina Eden. Nimic nu este nou sub Soare. Cum a putut Eva si Adam sa intoarca spatele lui Dumnezeu si sa fie neascultatori? Nu erau inconjurati de pacat si ei insisi erau fara pacat. Dumnezeu le-a spus sa nu manance din rodul pomului din mijlocul gradinii iar ei tocmai asta au facut. Cum s-a putut intampla asa ceva?

Satana intra in scena. Nu s-a putut ajunge la cadere in pacat fara prezenta si interventia lui. "Oare a zis Dumnezeu...?"... si Eva a luat si a mancat si a dat si lui Adam.

Cum a reusit diavolu sa convinga pe Adam si Eva sa pacatuiasca? Sau ...i-a convins? A fost Adam convins ca este bine ce a facut? Se pare ca i-a parut rau dupa aceea.

Discurs pentru ratiune

Un prim pas in ispitirea parintilor nostri a fost facut la nivelul gandirii. Unii pretind ca parintii nostri au comis pacatul convinsi fiind de satana. Eu unul tind sa cred ca acolo nu a fost vorba de convingere. Da, ratiunea- gadirea celor doi a fost luata cu asalt, au luat decizia de a pacatui insa consider ca a fost doar impulsul momentului. Faptul ca satana s-a adresat gandirii este un lucru clar insa la acest nivel se formeaza nu doar convingerile ci si indoielile.

Rom.7.18-19 stiu in adevar ca nimic bun nu locuieste in mine, adica in firea mea pamanteasca pentru ca, ce-i drept, am vointa sa fac binele dar n-am puterea sa-l fac. Caci binele pe care vreau sa-l fac, nu-l fac ci raul pe care nu vreau sa-l fac, iaca ce fac!

Apostolul Pavel recunoaste ca a mai pacatuit. Oare a pacatuit din convingere? Eu si fiecare din noi (cei nascuti din nou si poate si multi altii) am pacatuit de-atatea ori. Putem spune ca din convingere? Eu unul nu pot numi convingere aceea care persista doar pentru un moment, momentul caderii in ispita fiind urmat imediat de remuscare si pocainta.

Despre discursul satanei se pot spune multe. Tot la fel de mult se poate discuta si despre convingerea pe care parintii nostri au avut-o sau nu atunci cand au pacatuit insa toate aceste duscutii nu slujesc scopului mesajului.

Concluzia mea la acest punct este ca discursul satanei a avut ca scop zdruncinarea convingerilor anterioare. O intrebare nevinovata, insinuari eronate la adresa Persoanei lui Dumnezeu si apoi afirmatii categorice de discreditare a Domnului Dumnezeu.

Imagini pentru sentimente

Scpul mesajul nostru este sa aratam ca imaginea a jucat totusi un rol important in procesul ispitirii.

Gen.3.6 Femeia a vazut ca pomul era bun de mancat si placut de privit si ca pomul era de dorit ca sa deschida cuiva mintea. A luat deci...si a mancat si a dat si...

Se pare ca „Pomul cunostintei binelui si raului" era foarte frumos. Poate chiar cel mai frumos din gradina. Poate nu la intamplare lucrurile interzise au adesea o frumusete aparte, o imagine deosebit de atragatoare.

Unul din vizitatorii blogului SDG, „Maximus" facea o remarca interesanta cum ca Dumnezeu era de fapt cel care a ales sa dea o frumusete aparte tocmai acelui pom- nu satana. Cu siguranta ca nu aici a fost deci problema. Problema nu este ca unele lucruri au o stralucire aparte- chiar Dumnezeu poate sa fi lasat unele lucruri stralucitor de frumoase.

Se pare ca o problema a fost la modul in care Eva a privit pomul. Imi dau seama ca ceva s-a schimat. Poate ca de multe ori mai vazuse Eva pomul si nu mancase din el, acum insa, dupa discutia cu satan Eva capata un nou mod de a vedea realitatea- un mod distorsionat. De unde imi dau seama de asta? Din faptul ca abia dupa ce a pacatuit spune ca „atunci li s-au deschis ochii..."(v.7) Inteleg deci ca discursul satanei a avut ca rod „inchiderea ochilor" parintilor nostri cu toate ca fizic erau deschisi.

"Femeia a vazut ca pomul era bun de mancat si placut de privit si ca pomul era de dorit ca sa deschida cuiva mintea..."

Versetul ne descopera si dorinta inimii Evei- „sa aiba o minte deschisa" dupa oferta prezentata anterior de satana. Sub vraja imaginii, vazuta acum cu altii ochi, dorinta se transforma in patima (adica fara filtrul ratiunii curate) complet descoperita in fata implacabilei puteri de atractie ...."a luat deci din rodul pomului si a mancat..."(v.6)

Ar mai fi pacatuit Eva daca ar fi fost oarba? ...intrebarea acesta nu cauta un raspuns ci doar trage un semnal de alarma asupra rolului fundamental pe care imaginea l-a jucat si pe care il pastreaza in marea drama a ispitirii. Fara indoiala ca ispita nu vine doar prin imagine insa imaginea va ramanea un aliat credincios al satanei in amagirea, seducerea omenirii.

Seductia prin imagine in trecut

Iosua 7.20-21 Acan a raspuns..."Este adevarat ca am pacatuit impotriva Domnului...iata ce am facut. Am vazut in prada o manta frumoasa de Sinear...le-am poftit si le-am luat..."

Iov 31.1 Facusem legamant cu ochii mei si nu mi-as fi oprit privirile asupra unei fecioare.

Ps.101.3 Nu voi pune nimic rau inaintea ochilor mei...

Matei 5.28-19 Dar Eu va spun ca ori si cine se uita la o femeie ca s-o pofteasca a si preacurvit cu ea in inima lui. Daca deci ochiul tau...te face sa cazi in pacat...

1Ioan 2.15-16 Nu iubiti lumea, nici lucrurile din lume... caci tot ce este in lume: pofta firii pamantesti, pofta ochilor si laudarosia vietii nu este de la Tatal ci din lume.

In toate aceste versete vad clar stransa legatura dintre pofta si pacat. Vad cum imaginea unei mantale frumoase sau a unei femei frumoase poate alimenta o pofta nesanatoasa. Mai mult de atat, Insusi Domnul Isus ne avertizeaza la modul in care privim imaginea unei femei.

Nu vreau sa-mi dau cu parerea la ce ar fi facut Eva daca ar fi fost oarba. Stiu insa ca multe pacate le-am facut fiind provocat de imagini, imagini ce au starnit pofta pacatoasa fata de persoana de sex opus sau pofta lacomiei pentru bunurile altuia.

Seductia prin imagine in prezent

Vorbeam de tehnologie in mesajele precedente. Care este legatura? Vorbeam de tehnologia video si de industria publicitara. Suntem asaltati la fiecare pas de imagini. Daca stai in fata televizorului, daca astepti intr-o statie de metrou, daca treci pe langa un colt de strada unde esti imbiat de o persoana draguta sa primesti un fluturas publicitar...etc.

Este suficient mesaj ambalat seducator in imagine astazi. Intr-o simpla si nevinovata plimbare in oras esti bombardat cu suficient mesaj cat ai primi poate in urma lecturii unui roman intreg. Imaginea strazii de astazi iti inunda constiinta si creierul cu suficient mesaj incat sa te introrci acasa napadit de tot felul de ganduri si dorinti contrare crezului marturisit de mintea ta. [Asta in cazul in care nu stim unde si cum sa privim lumea din jur.]

Concluzii finale:

-"La inceput era Cuvantul..." -spunea evanghelistul Ioan.Acum traim vremuri in care accentul cade pe imagine astfel ca putem spune "La sfarsit sau mai corect ...spre sfarsit este imaginea." Asis

-Astazi oamenii prefera mai bine sa fie sedusi decat convinsi. Prefera sa nu gandeasca, sa nu rationalizeze ci doar sa se SIMTA bine. Veti auzi tot mai des asta "vreau sau trebuie sa ma simt bine."

-Seductia preia locul convingerii astfel ca vom auzi tot mai des oameni care resimt tot mai des consecintele seducerii. Ei pun intrebarea "de ce, cum am putut face asa ceva, cum este posibil"- dovada a inconsecventei dintre crez si practica.

-Pentru ca sentimentul a dictat practica, in final mintea, ratiunea se va inbolnavi intrucat nu gaseste o exprimare in exterior. Fiind fortata sa abdice da nastere la tot felul de boli mentale, psihice

Daca imaginea are sau nu de-a face cu pacatul ramane sa decidem fiecare. Totusi vad clar in textele amintite ca imaginea are legatura cu pofta si pofta are legatura cu pacatul. Intre timp ramanem martorii decadentei morale a societatii noastre hipnotizata parca de seducatoarea lume a culorilor si imaginilor ce zilnic supraliciteaza capacitatile noastre de perceptie.

Haideti sa ne intoarcem la Cuvant! Cat inca se mai poate si cat inca mesajul nostru mai gaseste ecou in ratiunea si mintea omului. Mai tarziu va fi prea tarziu. Vom trai vremuri in care ne vom mira ca suntem considerati nebuni si chiar traim acele vremuri intrucat unii isi traiesc viata sedusi iar altii convinsi, unii prin imagine ceilalti prin cuvant. Prapastia dintre noi se va largi si se va adanci tot mai mult- Imparatia Luminii si Imparatia intunericului.

Arthur Hunt III-  „Imaginile au capacitatea unica de a starni reactii emotionale. Ele forteaza discursul rational- logica liniara- sa treaca in fundal. Scopul primordial al televiziunii este sa vanda produse si sa distreze audienta. Televiziunea urmareste satisfacerea nevoilor emotionale. Ca mediu vizual, programul  de televiziune este astfel conceput incat sa fie amuzant. Substanta face loc sunteului si imaginii..."

Secret a fost tinut acest sentiment,

Si sper si cu respect,

Ideea sa mi-o accept…

Sentiment de durere,

Sentiment de mult timp uitat,

De curand el a-nviat…

Secret, asa pentru mine ai fost,

Cu timpul nu mai are niciun rost…

Sentimentul s-a dus…tin post…

Tin post de la iubire…

Secretul nimeni nu il stie,

Acum ti-l spun doar tie…

Vreau sa fie fericire,

Sa fie pace si iubire…

Sentiment de nemurire,

Alaturi de tine…

O sincera prietenie…

Daca vrem va deveni mai mult,

Poate e o nebunie,

Nimeni insa nu mai stie…

Conteaza sentimentul tau,

Daca simti o multumire,

Cand schimbi viata-n bine sau in rau…

Eu iti ofer o calduroasa primire,

Ne doresc doar fericire,

Asta sper sa fie, sa tina, sa fie bucurie…

Sper pentru mine fericire,

Si dau spre uitare,

Tot ce acum mi-ai adus la-naintare…

Secret…azi raman cu suparare

Am uitat…las si plec…

Nu sper…ideea o pierd…

Uit si ma-ndepartez…

Nu mai conteaza,

Nu mai cred…

De la tine totul pierd…

Viata mi-o continui…

Fericirea sa o dibuiesc…

Continuam pe drumuri diferite…

Uitam, ne pare bine…

Ramanem la prietenie,

Si la tot ceea ce de ea tine…

Uitam,

Dar azi cand te-am vazut...

Sentimentul imediat a revenit,

Uitam cum ne-am intalnit,

Sentimentul ce s-a implinit…

Uitam…

Chiar daca nu sti ce sa faci,

O transformi in sentiment de iubire,

Ce legat de tine-acum ma tine…

Un secret...

Un singur aspect,

Ce fericirea noua ne-a furat…

Un secret,

Al vietii privite intelept,

De noi acum incet, incet…

Ce vrem si pentru cine azi traim

Lumea sa o impletim,

Fericirea sa nu mai fie azi furata,

Azi, de noi aflata…de mine gasita, lasata, parasita, de mine alungata…