Vi och alla andra på plats i Vilnius får helt enkelt nöja oss med helt vanlig basketutbildning under 3 dagar.
Men alla är nog nöjda ändå och gladast är förmodligen byggarbetarna som nu slipper att bygga in balkong i clinichallen, samt skapa en Luna Melle skylt, en Lokatidningen och sist men inte minst en Alfalaval skyllt samt en Eddie pumpad molten boll.

Ambiente

Sobre la costa oriental del mar Báltico, Lituania se caracteriza por sus montañas redondeadas y valles planos, producto de la lenta retirada de los glaciares. Es el mayor de los mini-estados bálticos, posee más de 700 ríos y arroyos, que alimentan numerosos bosques y alrededor de 3.000 lagos. El río Nemunas, que atraviesa el país de este a oeste, es una importante ruta de transporte. Con 49% de tierra cultivable, Lituania tiene un sector agrícola importante (granos, papas y vegetales). Se practica la ganadería de bovinos y de suinos. Entre sus industrias se destacan la alimentaria y la constructora de maquinaria así como la exportación de energía. Cerca de 70% de la energía proviene de una planta nuclear del mismo tipo de la accidentada en Chernobyl, Ucrania. Desde la década de 1980 aumentó la contaminación, sobre todo bacteriana, de ríos y lagos; esto determinó un incremento de enfermedades infecciosas durante los primeros años de vida.

Sociedad

Pueblo: el 83% de la población son lituanos; el resto se divide entre rusos, 8,4%; polacos, 7%; belarusos, 1,5%; ucranianos, 1% y otras nacionalidades minoritarias: judíos, armenios, alemanes, letones, moldavos, uzbekos, azeríes, gitanos, tártaros.
Religión: mayoría cristiana-católica (80%); también hay rusos ortodoxos; minorías evangélicas de diferentes vertientes; musulmanes y judíos; no religiosos.
Idiomas: lituano (oficial); ruso, polaco.
Principales partidos políticos: Partido Laborista; Coalición Trabajando por Lituania (formada por el Partido Social-Demócrata de Lituania y la Nueva Unión Social Liberal); Unión Patriótica; Coalición Rolandas Paksas Para el Orden y la Justicia.
Principales organizaciones sociales: Movimiento Verde Lituano; Asociación de Derechos Humanos.

Fuente: Guía del Mundo 2007

Y aquí una foto para ver la distancia que hay desde casita hasta mi nuevo hogar durante un año:

2565.71 km en línea recta (de puerta a puerta), casi nada!

Pažiūrėkime kitaip į Vasarą mieste. Kodėl ji būtinai turi būti linksma, romantiška ar jauki? Nėr čia ko džiaugtis.

if you feel Larry Tee then come and listen to him, me and my supercool mate st.Stereo at PACHA VILNIUS. 2008.08.22

bo !

La República de Lituania, Lietuvos Respublika en lituano, es un pequeño país del Norte de Europa que forma parte de la Unión Europea (UE). Se ubica junto al mar Báltico que comparte con Suecia, Finlandia, Rusia, Estonia, Letonia, Polonia, Alemania y Dinamarca. Al Norte limita con Letonia, al Este con Bielorrusia y al Suroeste con Polonia y la provincia (óblast) rusa de Kaliningrado.

Lietuvos Respublika República de Lituania

Bandera Escudo

Lema: Vienybė težydi Deja que la unidad florezca Himno nacional: Tautiška Giesmė Capital • Población • Coordenadas Vilnius 574.000 hab. 25°16'E Ciudad más poblada Vilnius Idiomas oficiales Lituano Forma de gobierno República presidencialista Presidente Primer Ministro Valdas Adamkus Gediminas Kirkilas Independencia - declarada - reconocida - perdida Independencia - declarada - reconocida del Imperio Ruso 16 de febrero de 1918 12 de julio de 1920 1940 de la Unión Soviética 11 de marzo de 1990 6 de septiembre de 1991 Superficie • Total • % agua Fronteras Puesto 122º 65.303 km2 insignificante 1273 km Población • Total • Densidad Puesto 130º 3.596.617 52.5 hab/km2 PIB (nominal) • Total (2008) • PIB per cápita Puesto 77º US$ 44.000 millones US$ 12. 240 [1] (2008 est.) PIB (PPA) • Total (2008) • PIB per cápita Puesto 76º US$ 66.000 millones US$ 19.730 [2] (2008 est.) IDH (2007) 0,862 (43º) – Alto Moneda Litas Gentilicio Lituano, lituana Huso horario • en verano EET (UTC + 2) EEST (UTC + 3) Dominio Internet .lt Prefijo telefónico +370 Prefijo radiofónico LYA-LYZ Código ISO 440 / LTU / LT Miembro de: UE, OTAN, ONU, OSCE

Fuente: Lituania en la Wikipedia

So anyway, near Vilnius is a little resort town called Trakai. It’s in the middle of several lakes and there’s a castle on an island.

The Lithuanians go there for summer holiday and it’s fairly inexpensive to get to from Vilnius, so off I go. I catch a bus and plan on just wandering by myself, seeing the castle, then heading back, where I’ve got my own 18:30 bus to Riga to catch. I should know better by now.

I get to Trakai, head into the Tourist Information office and grab a walking tour map and head in the direction of the castle. At one point I stop to read what my guide says and I notice a girl, who had been taking pictures, is leaning over my shoulder and looking at my map. Of course, I shift slightly so she can have a better view and we start talking about the route to the castle. Well… we sort of start talking. She’s Russian, from Moscow, and only speaks Russian. Then I meet her two

friends, who also only speak Russian. This is the first time of the day I wish David had stuck around. Figure that every time I say something like “we tried to communicate” or “I wasn’t quite sure what she said” I was wishing David were with me. The reason for this day long wistfulness was that I ended up spending the whole day with Svetlana, Natasha and Dimitri, who were all on a day break from acrobatic school! We did a lot of gesturing and pointing and talking slowly and going back and forth and somehow we managed to communicate all day long. Svetlana and I were the photographers in the group (not that the other two didn’t have cameras, but we were the ones

who always had them out – especially Svetlana) and we were trying to find all sorts of interesting angles and different looks for things. She and I kept looking at each other’s screens, seeing how the shots had come out.

As we approached the castle, they got stopped by a guy who led sailing boat tours around the island. It was obviously more than I could afford by myself, but with the four of us pitching in, it wasn’t that bad so we went on a boat ride and got even more cool shots.

Then, inside the castle itself, they had mock-ups of cages and stocks and various other tortures. Naturally, we got pictures.

Back in Vilnius, we all decided to have dinner before they took off in their train and I went to Riga. Originally, we were going to go to a crepe place but for reasons unknown to me, we ended up at McDonald’s. While sitting outside eating

(Svetlana refused and got bananas) Natasha got very angry about America’s incursion into all things foreign, specifically McDonald’s (which, I found out from Imbi, is called Mackers in Australia). She was quite irate, which was actually kinda fun. Natasha had decided early on that she couldn’t be bothered trying to work it out, so she taught me a few Russian words and spoke to me in rapid fire Russian. I’m sure if I had stayed with them for two more days, I would be fluent – out of necessity if nothing else!

Afterwards, goodbyes were said, emails exchanged and I got on my bus for Riga. The bus driver was on a bit of a power trip and decided unlocking the bathroom was just something he couldn’t be bothered to do, so I spent 4 ½ hours needing to pee! The one stop we had, I didn’t have the money for the pay toilet. I finally went in Riga, before I left the bus station, and headed off to find my hostel.

The Bus finally arrived and I sat next to a guy named David. David was cool, from Canada by way of Prague (where he’d been working for the past month as a waiter) but his lineage was all over Europe – which meant he could speak like 146 different language (okay, maybe only three or four, but still) including Russian (This will come back later).

David has no Hostel booked for the night (he only needs one night since he’s leaving for Riga early the next morning and from there, St. Petersburg), so he decides to see of my place has an extra bed. I have directions, which involve a bus, but after waiting for a bit, we decide to walk. (This is after we get the wrong bus to drive us to where the right bus is supposed to come – thanks to David being able to speak Russian to the driver.) So we have a really poor map in my “Let’s Go” guidebook which we follow (Again, for those of you who have been following along, you know my map reading skills leave much to be desired – and this time, just to make matters worse, the Hostel is off the grid of my in book map) to finally get to the place. It’s a hike, let me tell you, but we do see a good part of town (and a pet hospital when we overshoot the Hostel itself and I insist on walking further).

Of course, when we get there, they have no extra beds for the night, but they do say they’ll hold David’s name for a cancellation just in case. They also hold his pack. So now, unburdened, we head out to explore Vilnius. We know a couple of things we want to see (we have been staring at a guide book all morning plus we’d gotten some recommendations) so we immediately head out for The Museum of Genocide. I know, fun way to start the day, huh? Again, we get lost trying to find the place, which is in the former Soviet headquarters, and end up double backing a couple of times but finally, we find it! And, lucky us, there is no

entrance fee! So we go in and it mostly covers the soviet occupation and the resistance movements. There’s some rather interesting things inside but the most fascinating is the Holomodor, the systematic starvation of millions of Ukrainians by Stalin. Estimates put deaths anywhere from 9 to 30 million people over the course of a dozen years or so. It was like a man-made dust bowl. Just terrifying.

Down in the basement, though, they have the prison and torture areas left mostly how they were. The Russians were almost as good as the Germans when it came to torture. So good,

in fact, David and I started devising Survivor: Russian Prison. Our favorite was the room which would fill with water and the small metal island on which the prisoner could stand. In the winter, the water would freeze and of course, the prisoner would have no shoes.

And just to show it wasn’t all evil, check out this sign for the exit! I swear I thought it was leading towards the Ministry of Silly Walks!

Upon leaving the Museum, we walked down the main street,

passing by the national theatre for the second time. This time, though, I had to snap a picture of the sculpture which over looked the entrance. Just amazing in its power and majesty. Further on and we made it to the remaining tower of the castle on the hill in the middle of town. Again with the stairs to get up,

but it was okay. The view was spectacular! So there we were, looking over the city, and checking the guidebook. We decided we wanted to find Frank Zappa’s head. What’s that you say? What is Frank Zappa’s head doing in the capitol of Lithuania? No one is really sure. All we know is that someone in Vilnius is a fan and created a 4 meter high metal pole upon which rests a bust of the leader of the Mothers of Invention. So we’re on top of the tower,

looking out and trying to figure out where this bust might be when we get to talking with another tourist. Turns out, he speaks Lithuanian and when he hears about Zappa’s head, immediately calls his friend to ask where it is. He gives us directions, takes a double picture for us, and heads out. We follow shortly and our quest for Zappa’s head begins in earnest.

Now, if this was a Hollywood movie, there would be lots of subplots, an act 3 complication all leading up to success in the last 10 minutes, where we would find the sculpture and get there at the same as Harold and Kumar and the ghost of Neil

Patrick Harris. Thankfully, though, this isn’t a movie and the guy’s directions were pretty spot on. We found the head with no problems and then spent a good twenty minutes pondering its existence, which may in fact be why it was built there. What better tribute to

Zappa than to have people coming from all over the world to stare up at something and think “Why in the world is this here?” Personally, I believe it would have appealed to his sense of humor and general moral philosophy.

From there, we were both a bit tired so we thought we’d head back towards the Hostel, grab a beverage along the way, and maybe check out UZ, the independent republic in the middle of the city which broke off in the late 90s and declared itself an independent nation, complete with constitution and military (twelve guys – enough for a minion). Ahhhh… if only plans worked the way you intend them to.

Just before we crossed the bridge over the stream (which was covered in Padlocks, which are put there by couples, engraved with both their names – a cool tradition I think) we see a troupe of performance artists, about a dozen or so, singing and dancing around a man on a gurney. Before we can ask what’s going on (or get out of harm’s way) the guy on the gurney is replaced by, you guessed it, me. There are people singing, throwing chicken feathers,

taking pictures and video and one guy drawing a caricature. There’s someone rubbing my head and someone else feeding me grapes. This goes on for about ten minutes, after which I’m helped up and told that now I will have a beautiful day. I

thank them, take my caricature, and David and I go looking for a bar. Now it’s definitely time for a drink.

Just on the other side of the water is a great looking little bar which would be perfect for our needs. Great scenery, not too crowded and on the way home. Unfortunately, there are no seats available and the wait staff can’t be bothered to help. So we walk by a couple of times and nothing. We start to walk home. We stop and decide to try again. Still nothing so we walk past the bar and end up in an artist enclave where we get pressed into adding our own color to a painting in progress by a Lithuanian girl who was all set to move in with artists right then. But still, no drinks so we walk back past our bar. Do you think there were any seats available?

You’re right. There were none. Again we start for home. We get about 10 meters, maybe, and David says “What about asking someone if we can share their table?” can you tell we REALLY wanted to enjoy this place? There was a reason , I’m sure. So we go back and see the back of a dark haired girl, sitting by herself. We approach cautiously and I ask if she’d mind if we joined her. “Not at all,” she said. So we sat. While we were waiting for another ice age…I mean for our waitress, we started talking. The girl’s name was Tiina and then we were joined by her boyfriend Antti. They were from a city in Finland called Vassa and before you could

say Teemu Selanne, we were fast friends, talking and jabbering away. A few beers later and we all decided to check out the independent republic. Much laughter ensued and by this point, we were all hungry. Antti’s guide book mentioned a view spot up the street which was attached to a restaurant. So we went looking. The outside wasn’t much, but inside, the place was fantastic! We got a table near the edge and watched the sunset over Vilnius. Then we ate and drank and moved inside when it got cold. At some point, I promised to go to Vassa (I’m gonna head there on the 19^th or so, where a party is being organized to meet the American). In the

midst of all this, Antti handed over postcards to me and David, asking us to write them out to his friends and family. So we did. Imagine writing a postcard to the sister of someone you’ve only just met. In fact, don’t imagine it, I encourage you to do it next time you’re traveling. If you meet someone, and you’re hanging out, ask them to write a postcard for you, especially if they speak a foreign language. It’s completely random but just crazy enough that no one’s going to think you’re completely off your rocker.

We closed the place down (they actually had to ask us to leave, silently, pleading with their eyes – very different than the rude guy in Prague), said goodnight and David and finally headed back to the hostel, where we still weren’t sure if he had a bed. Turns out he did, in the bunk above mine, and we went to sleep, knowing we were both getting up early.

And by the way, my nephew is SO cool they put his initials on the grates around all the trees!

Reason: No rider

Kernave, la prima vedere pare a fi un satuc, bine ingrijit, cu case foarte frumoase rustice vopsite in culori calde, cu flori in ograda si diverse decoratii. De fapt este un orasel. Prin ce se destinge Kernave de celelalte localitati din Lituania - aici poti vedea dealuri! Pentru un moldovean aceasta notiune de „dealuri” nu inseamna nimic, cind esti in Moldova. Insa, dupa 10 luni sa vezi doar ses, un delusor ca cel din Kernave ti se pare incredibil. Si cind mai urci pe el si vezi orizontul foarte departe crezi pe citeva clipe ca esti in Moldova. In Moldova, de care ni s-a facut tare dor.

De ce am mers la Kernave doar acum? Pentru ca toata lumea ne spunea ca nu are sens, si chiar zimbeau cind ziceam ca vrem sa mergem incolo. WRONG!!!

Am decis sa mergem acum cind aveau loc manifestatii dedicate zilei incoronarii unicului Rege Lituanian, Mindaugas. Asa ca tot Vilniusul si nu numai pentru citeva zile si-a mutat resedinta in aceasta localitate.

A fost tare frumos. Cel mai mult mi-au placut rochiile fetelor si costumele baietilor, din in natural, si dupa mine, modele ce se poarta si acum, foarte comode. Doinele lor, melodioase, nu am mai auzit asa cintece, batai la sabii caraghioase pentru a cuceri inima unei fete (inscenate desigur), etc.

Mi-a mai placut privelistea, peisajul, aceeasi lume binevoitoare. Am baut duonos gira (cvas de piine) si am mincat Kibinai (bucate tataresti).

Ah, si cel mai bun pentru mine, mai putin bun pentru Alex, el sarmanul fiind tare alergic la florile de cimp, a fost sa tin eu aparatul in mina si sa fac zeci de poze! Iata doar citeva:

"Klubo valdžia mums pasakė - klubas egzistuos tik iki liepos, - tvirtino vienas nenorėjęs savo pavardės skelbti "Vilniaus" žaidėjas - "Dauguma mūsų dabar ieškosis darbo - kai kurie tikisi, kad jais susidomės Lietuvos klubai, daugelis žada vykti į užsienį."

Išties perskaičius šį straipsnį dar buvo galima pagalvoti, kad tai gali būti paleistos tik paprastos paskalos.
Tačiau... Prieš keletą dienų LFF tinklapyje pasirodė informacija apie juos pasiekusią FIFA drausmės komiteto žinią dėl FC "Vilniaus" klubo neišmokėtų skolų bei jiems gresiančių sankcijų. Jau dabar aišku, kad iš šio klubo taškų krepšelio 3 bus atimti, todėl ši komanda mažų mažiausiai krenta į 4 vietą, o ją aplenkia Kauno "Rodiklis".
Tačiau viskas tuom nesibaigia... Panašu, kad spauda netyli, ir šiandien atradau dar viena labai įdomu ir ganėtinai išsamų straipsnį, kurį publikuoja ivartis.lt.

Ištrauka iš strapsnio

„Jei per septynias dienas klubas neanuliuos skolos, jis bus pašalintas iš LFF 1-osios lygos ir pateks į 2-ąją. Mes privalome vykdyti FIFA reikalavimus. Priešingu atveju, visos Lietuvos komandos praras galimybę dalyvauti tarptautinėse varžybose. Tarp jų – ir nacionalinė rinktinė“, – konstatavo L.Varanavičius.

Kaip matyti FC "Vilniaus" laukia išties labai girežtos sankcijos. O kas įdomiausia, panašu, kad šios komandos vadovams visa tai yra visiškai dzin ir jie savo įsipareigojimų net neplanuoja vykdyti... FC „Vilnius“ prezidentas A.Breikštas manipuliuoja dviem savo valdomom sporto bendrovėm ir net nesiruošia mokėti jokių skolų.
Na iš tikrųju, tai viskas čia yra ganėtinai aišku. Neseniai Lietuvos verslininkas A.Breikštas tapo Lenkijos Lodzės LKS futbolo klubo, žaidžiančio šalies aukščiausiojoje lygoje, akcininku. Taigi, panašu jog šis verslininkas perkėlė savo investicijas į šį Lenkijos klubą, o FC "Vilnius" papraščiausiai liko, kaip rakštis užpakalį, kuri velkasi iš paskos, kaip nepavykęs komercinis triukas. Skaudžiausia, kad dėl tokių poelgių Lietuvos rinktinei gresia diskvalifikacija iš pasaulio atrankos varžybų ciklo. Na tikėkimės tokių baisių sankcijų galbūt ir neprireks, tačiau žinia, kad tokie dalykai Lietuvos vardo negarsina.

Iki "Tauro" rungtynių su FC "Vilnium" liko 16 dienų. Tačiau tikriausiai dabar ne vieną kankina klausimas, kaip pasibaigs visa ši istorija ir ar tų rungtynių dar prireiks. O viskas turėtų paaiškėti jau už keletos dienų...

You know you’ve been in Lithuania too long, when …
you only eat in restaurant-chains, which start with Čili

you put ketchup on your pizza and think that’s the way Italians do it

half of your friends disappear to work in the British Isles or Scandinavia or the United States and you think that’s normal

you have become tired of explaining to your friends and relatives at home, that you are a.) not in Latvia b.) not in Russia and c.) Riga isn’t the capital of the Baltic

with a meal you drink either beer or tea

basketball has become the most important thing in your life

there is only one beer for you: Švyturys Extra

half of the population working as “managers” seems reasonable to you

tall blonde beauties in short skirts are nothing special for you anymore

during winter, instead of looking for a thermostat to adjust the temperature in your room, you just open the window

you learned everything about the glorious Lithuanian language, and now you get angry about ignorant people denying the existence of a Lithuanian language or, worse, consider it some branch of Slavic languages

you’ve learned the hard way that a triangle means women’s toilet and a triangle upside down means men’s

during a long night of partying you went out pissing in the cold streets because there was only one unisex toilet in the whole pub

you think drunkards shouting at you in Russian are a normal part of life

when you enter a bus and there is no strange smell you think there’s something wrong

buses without antennae seem awkward to you

anything goes wrong you blame the Russians, or the Polish or the rest of the world

you think hot chocolate means melted chocolate and you love it

you see someone smiling in public, you think: well, a bloody foreigner

a meal for you must contain either potato or meat, but usually both

you start leaving out the articles, even in English and your native language

you become scared meeting big old babushkas in furs, because they trample down everything in their way

you are afraid crossing a street, especially at zebra crossings or traffic lights

you feel guilty entering a flat wearing your shoes

you consider cranberry the best flavour for water, juice and vodka

you think beer is a soft drink not an alcoholic beverage, only vodka is

going to the opera, the concert hall or the theatre is just a usual thing to do in the evenings

forenames like Christmas’ tree, mermaid, amber or wind seem normal to you

everything 50m above sea-level seems like a mountain

you start counting the ground floor as first floor

someone, you haven’t known for more than three years, talks to you, you try to get rid of him as soon as possible

you got a one centimetre haircut, bought a fake leather jacket and a black cap (if you are male) OR: you bought a skirt at the size of a belt and don’t leave the house without tons of make-up (if you are female)

you consider smoked pig’s ears a tasty beer snack

you love the Baltic Sea and go swimming there at nearly any temperature

you love going to the Sauna, but always leave your trunks/bikini on

for you, garlic has become an ingredient just like salt or pepper

you consider Lithuania the best and worst place on earth – at the same time

you teach everybody that in medieval times the Lithuanian Duchy ranged from the Baltic to the Black Sea

you put an “as”, “a” or “is” at the end of foreign names, so you can conjugate them

you carry around five cell phones and several cards from eight different phone-companies, so that you always get the best price.

You consider fastening your seatbelt a sign of weakness and are not surprised if a car hasn’t seatbelts at all.

In your eyes Coca Cola is the unhealthiest drink in the world and that drinking lots of beer, sugary juice and bread drink prolongs your life

you haven't seen a bright sky for months and you don't miss it anymore

you consider rain the normality and sunshine a special weather phenomenon

La urmatoarea statie urca un grup de tineri frumosi, ispanici, cu o ghitara, si-ti fac seara si mai frumoasa cintindu-ti in hermosa espanol pina la statia terminus.

Canto al pie de tu ventana
Pa' que sepas que te quiero
tú a mí no me quieres nada
pero yo por tí me muero.

In aceste clipe crezi ca ai fost catapultat undeva in sudul Spaniei.

Kui ongi nii, et kõik kord Oskarile nomineerivad, siis huvitav kuidas on lood Guggenheimi stipendiumiga? 2004 aastal õnnestus Mark Osbornel sellise tunnustuse osaliseks saada.

Mark Osborne sai stipendiumi John Simon Guggenheim Memoriaalfondilt.

Simon Guggenheim oli Solomon R. Guggenheimi noorem vend, kelle asutatud Solomon R. Guggenheimi Fond on ehitanud mitmeid muuseume üle terve maailma. Tuntumad neist on Solomon R. Guggenheim Museum, New Yorkis, USA-s ja Guggenheim Museum Bilbao, Bilbaos, Hispaanias. Varsti kerkib Guggenheimi muuseum ka Vilniusesse. Leedukate Guggenheimist kirjutab oma blogis Jarmo. Soovitan lugeda.

P.S. Welcome to Estonia!

V-ați plins pe umeri de dorul celor de acasă.

V-ați povestit toate secretele, speranțele, of-urile.

Ți-au intrat în suflet, pînă tare, tare adînc, iar acum… în fiecare zi se face tot mai pustiu…

Cel mai dureros e faptul ca nu știi dacă-i vei mai revedea vreodată…

]]> http://artyshock.wordpress.com/?p=87 Fri, 13 Jun 2008 21:46:45 +0000 artyshock http://artyshock.wordpress.com/?p=87

in Vilnius!

Chişinău - Vilnius, 1988-2008

În zilele de 5-6 iunie, în sediul Parlamentului Lituaniei din Vilnius, a avut loc Conferinţa internaţională „Căderea zidului Berlinului: de la Budapesta până la Vilnius".

Evenimentul a fost consacrat creării acum douăzeci de ani a celor trei mişcări democratice din Ţările Baltice: Mişcarea SAJUDIS din Lituania, Frontul Popular din Letonia şi Frontul Popular din Estonia (Rahvarinne). La acest prestigios for internaţional au participat personalităţi politice eminente şi lideri de opinie din Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia, România, Rusia, Ucraina, Moldova, Belarus, Germania şi Franţa.

Conferinţa a fost inaugurată de Valdas Adamkus, preşedintele Republicii Lituania, acesta fiind urmat de Vytautas Landsbergis, ex-preşedinte lituanian, actualmente deputat european, Arnold Rüütel, ex-preşedinte al Estoniei, Jon Baldvin Hannibalsson (Islanda), Uffe Ellemannn-Jensen (Danemarca). Au urmat două mesaje de salut imprimate pe video, aparţinând creştin-democratului german Hans-Gert Pöttering, Preşedintele Parlamentului European, şi celebrului politolog american Zbigniew Brzezinski.

Printre invitaţi a fost şi subsemnatul, în calitate de preşedinte al Partidului Popular Creştin Democrat şi de vicepreşedinte al Parlamentului Republicii Moldova.

!!!

În cadrul reuniunii vorbitorii au abordat aspecte legate de expansiunea URSS asupra Europei Centrale şi de Est după cel de-al Doilea Război Mondial, reîncorporarea celor trei ţări baltice, scoţând în evidenţă rezistenţa popoarelor ajunse sub dominaţia sovietică, precum şi factorii care au condus la criza URSS, la Perestroika şi în definitiv la prăbuşirea fostei supraputeri şi recâştigarea libertăţii de către „popoarele captive". De la perioada iniţială de instalare a regimurilor de ocupaţie, care a determinat apariţia unei puternice rezistenţe armate, spre revolta de la Budapesta în 1956, apoi către Primăvara de la Praga, prin disidenţă şi apărare a drepturilor omului, eliberarea popoarelor a cunoscut momentul decisiv al apariţie Solidarităţii poloneze în 1980, acesta fiind urmat de evenimentele din anii 1988-1991 care au condus la prăbuşirea Uniunii Sovietice şi redobândirea independenţei popoarelor subjugate. În mod firesc majoritatea vorbitorilor s-au axat pe momentul apariţiei noilor organizaţii politice de la sfârşitul anilor optzeci ai secolului trecut, care au determinat în mod decisiv afirmarea valorilor democratice şi redobândirea independenţei.

În intervenţia pe care am avut-o am arătat că mişcarea democratică şi de renaştere naţională din Moldova a fost creată şi s-a afirmat în acelaşi moment istoric şi în strânsă cooperare cu mişcările din cele trei ţări baltice. Aşa, de exemplu, am amintit faptul că Mişcarea Democratică pentru susţinerea Restructurării a fost fondată în aceeaşi zi cu Mişcarea SAJUDIS din Lituania, la 3 iunie 1988. În acea perioadă reprezentanţii noştri participau în permanenţă la acţiunile organizate de colegii lituanieni, iar ei la rândul lor erau prezenţi la mitingurile şi reuniunile noastre. Datorită acestei solidarităţi, schimbului de informaţii şi coordonării acţiunilor noastre a devenit posibilă editarea la Vilnius, în condiţii de clandestinitate, a primului ziar al Frontului Popular „Deşteptarea", iar cel care coordona la acea oră întreaga reţea conspirativă a Samizdatului era nimeni altul decât actualul Ministru de Externe al Lituaniei, Petras Vaitiekūnas.

Am mai readus în memoria celor prezenţi faptul că prima ţară care a recunoscut Independenţa Lituaniei a fost Republica Moldova. La întrebarea ce ţară a recunoscut pentru prima dată independenţa Lituaniei răspunsul corect şi cel cunoscut toată lumea este - Islanda. Şi este adevărat, deoarece anume această ţară, care era subiect al dreptului internaţional, a recunoscut oficial, în februarie 1991, independenţa Lituaniei. Dar este bine să nu se uite că Lituania şi-a declarat Independenţa cu aproape un an şi jumătate înaintea celorlalte republicii sovietice, care au profitat de puciul eşuat din august 1991, şi-au declarat independenţa şi au condus astfel la destrămarea definitivă a URSS. Parlamentul Lituaniei ales în mod democratic a proclamat restabilirea Independenţei la 11 martie 1990. În acel moment Statele Unite, alături de celelalte ţări occidentale, au evitat să susţină deschis Lituania pentru a nu provoca o confruntare majoră cu URSS. Pauza de aproape un an până la declanşarea de către Islanda, la 11 februarie 1991, a procesului de recunoaştere oficială a independenţei, a reprezentat un moment critic pentru această ţară. În acea perioadă de izolare internaţională, datorită colaborării strânse dintre SAJUDIS şi Mişcarea democratică devenită Frontul Popular din Moldova, legislativul de la Chişinău adoptă la 31 mai 1990 Hotărârea „Despre recunoaşterea Republicii independente Lituaniene".

Îmi îngădui să reproduc integral aici acest text care face cinste mişcării noastre de emancipare naţională şi mai ales deputaţilor din primul Parlament ales în mod democratic, care au riscat infinit mai mult decât colegii lor islandezi peste un an, atunci când au ridicat mâinile pentru recunoaşterea dreptului unui popor cotropit ca urmarea a Pactului Ribbentrop-Molotov în 1940 de către sovietici de a fi liber. Având aceeaşi soartă istorică tragică şi fiind victimele aceleiaşi înţelegeri criminale între cele două state totalitare, URSS şi Germania nazistă, fiind ocupaţi militar şi anexaţi în acelaşi iunie 1940, noi nu puteam să nu vibrăm la fel de puternic trăind aceleaşi aspiraţii de libertate ca şi fraţii noştri de suferinţă din Lituania. Iată de ce ziua de 31 mai 1990 reprezintă unul din momentele de vârf ale istoriei noastre recente.

Iată documentul adoptat în acea zi.

H O T Ă R Î R E A

Sovietului Suprem al R.S.S. Moldoveneşti

Despre recunoaşterea Republicii independente Lituaniene

La 11 martie a.c. noul Consiliu Suprem al Republicii Lituaniene a adoptat Actul despre restabilirea Statului independent Lituanian.

Sovietul Suprem al R.S.S. Moldoveneşti:

recunoaşte necondiţionat dreptul poporului lituanian, ca şi al oricărui alt popor, la autodeterminare şi la crearea statului său independent;

recunoaşte Consiliul Suprem al Republicii Lituaniene ca parlament ales în mod democratic de către popor, precum şi guvernul Republicii Lituaniene;

declară că R.S.S. Moldovenească nu are pretenţii economice, financiare sau de alt ordin faţă de Republica Lituaniană. În cazul apariţiei unor astfel de probleme, ele urmează să fie soluţionate prin negocieri;

confirmăm dorinţa R.S.S. Moldoveneşti de a întreţine relaţii diplomatice, politice, economice şi culturale directe cu Republica Lituaniană şi propune Consiliului Suprem al Republicii Lituaniene să se facă un schimb de reprezentanţe permanente;

se pronunţă pentru suspendarea blocării economice a Lituaniei şi cheamă guvernul U.R.S.S. şi guvernul Republicii Lituaniene la un dialog constructiv.

Preşedintele

Sovietului Suprem al R.S.S. Moldoveneşti M. Snegur

Or. Chişinău,

31 mai 1990.

Nr. 63-XII.

În acea ultimă zi de mai a anului 1990 la balconul sălii Sovietului Suprem al R.S.S. Moldoveneşti erau prezenţi trei reprezentanţi ai mişcării SAJUDIS: Laima Andrikiene, Vidmantas Žiemelis şi Victor Balmuş. Ultimul era originar din Moldova, el fiind una din figurile-cheie care asigura legătura dintre noi. Era căsătorit cu o lituaniancă, cunoştea limba lituaniană la perfecţie. Anume ei au avut misiunea ca împreună cu noi să promoveze acea declaraţie care să determine o reacţie în lanţ din partea altor ţări şi să pună capăt izolării internaţionale în care se pomenise Lituania, dar şi agresiunii directe din partea Moscovei. Astăzi Laima este deputat în Parlamentul European, iar Vidmantas este deputat în Parlamentul de la Vilnius.

Am avut bucuria să îi reîntâlnesc pe cei doi vechi prieteni, ca şi pe faimosul preşedinte lituanian Vytautas Ladsbergis, azi deputat în Parlamentul European, pe Petras Vaitiekūnas, Ministru de Externe al Lituaniei, pe Andrius Kubilius, preşedinte al Partidului Conservator, care e, la fel ca şi PPCD, membru al Partidului Popular European, pe Egidijus Vareikis, deputat conservator, raportor al APCE pentru Republica Moldova, pe Mart Tarmak, unul dintre liderii Frontului Popular Estonian, actualmente ambasador în Portugalia, pe Meldra Usenko, unul dintre conducătorii Frontului Popular din Letonia, actualmente directorul muzeului acestei mişcări politice. Această conferinţă internaţională mi-a oferit fericitul prilej să îi întâlnesc şi pe alţi prieteni din diferite ţări ale lumii, cu care colaborăm intens în ultimele două decenii de luptă pentru aceleaşi valori. Markus Meckel, de pildă, a fost ultimul ministru de externe al Republicii Democrate Germane, care a participat nemijlocit la procesul de dărâmare a zidului de la Berlin şi de unificare a Germaniei. Astăzi Markus este deputat în Bundestag şi preşedinte al Comitetului Politic al Adunării Parlamentare NATO, unde ne întâlnim cu regularitate. Stanislav Şuşkevici, fostul preşedinte al Parlamentului din Belarus, astăzi unul din liderii opoziţiei din această ţară, a avut şi de această dată o luare de cuvânt memorabilă. Dictatura lui Lukaşenka nu a distrus spiritul de libertate. Cunoscutul poet ucrainean Ivan Draci a fost unul dintre liderii cei mai de seamă ai mişcării RUH din această ţară, relaţia noastră fiind stabilită încă la începuturile luptei noastre comune. Françoise Thom este istoricul francez, specializat în studierea URSS şi mai ales a procesului de dezagregare a „imperiului răului". Ea a devenit celebră în spaţiul ex-comunist datorită celor trei cărţi, „Limba de lemn", „Momentul Gorbaciov" şi „Sfârşiturile comunismului", precum şi graţie unei multitudini de conferinţe şi articole care au avut-o pe Françoise drept protagonist. Ea a vizitat Chişinăul pentru prima dată în vara lui 1990, relaţia noastră prietenească datează de la acea vreme, când setea de libertate anunţa „triumful naţiunilor", iar curajul elitelor au făcut să vedem „imperiul spulberat". Am mai avut prilejul să participăm împreună cu doamna Thom şi la alte reuniuni internaţionale cu caracter academic sau de evaluare a schimbărilor geopolitice din regiunea noastră. Printre vorbitorii de calibru ale conferinţei merită să fie menţionaţi în mod special cunoscuţii militanţi pentru drepturile omului Serghei Kovaliov din Rusia şi Adam Michnik din Polonia.

Afinităţile spirituale şi raportarea la aceleaşi valori reprezintă acele elemente fundamentale care ne fac pe toţi să ne simţim parte a aceleiaşi familii spirituale, a aceleiaşi echipe internaţionale angajate profund în reaşezarea noilor democraţii şi în afirmarea libertăţii şi demnităţii umane. „Pentru libertatea noastră şi a voastră!", aşa suna cel mai popular slogan al Mişcării SAJUDIS acum douăzeci de ani. Îl repetam la toate întrunirile noastre.

„Si eu am fost acolo", acesta este gândul care reuneşte participanţii la marile demonstraţii din 1989. L-am repetat de atâtea ori în Piaţa Marii Adunări Naţionale în 2002, în mijlocul acelor demonstraţii ale Noii Generaţii şi în Oraşul Libertăţii. Am reîntâlnit acelaşi slogan în 2004, în Piaţa Nezalejnosti (Independenţei) de la Kiev când eram în mijlocul Revoluţiei Portocalii. „ I ia tam buv", îşi spun unii altora sutele de mii de oameni care au adus schimbarea în această ţară.

Am fost la Vilnius, alături de luptătorii pentru libertate. În 1988, în 1990 şi iată acum. Acolo, în incinta Seimasului, în faţa deputaţilor lituanieni şi a prietenilor din alte ţări, mi-am încheiat intervenţia cu urarea:

„Dumnezeu să binecuvânteze Lituania!

Dumnezeu să ne binecuvânteze pe fiecare dintre noi."

Lupta continuă. Ea ne dă satisfacţia aleasă de a ne şti parte a unei largi familii de elită care înţelege să îşi ducă până la capăt misiunea istorică. Iar solidaritatea rămâne a fi cuvântul de ordine care ne asigură victoriile obţinute întotdeauna cu atâta efort şi sacrificiu.

Iurie Roşca

Vyto Paukščio parašytas 8 priežastis kodėl turėtumėte aplankyti Vilnių, keturiomis priežastimis papildė mano (lietuviškos kilmės) maispejsinė draugė Marytė iš Kanados.

By Vytas Paukstys on Sep 9, 2007 in Places to visit, About the city

1. Architecture. There are a lot of different architecture to see. The ones that like travelling to see the cities, old buildings, churches and hear some history behind it - Vilnius is the best place to be. Lithuanian history is very rich in stories, dating a thousand years back.

2. Nightlife. Vilnius is a new Prague or Paris. I read this in one of the blogs on internet, from the prople that came to Vilnius. There are a lot of clubs and pubs to have fun. You can choose from beer pubs with Lithuanian style, Irish pubs (Dubliner), strip clubs, dancing places and a lot more. Kaunas, a city 100km from Vilnius is more a clubbing city, there are parties with well-known Djs every weekend.

3. Celebrate your party in Vilnius: birthday or bachelor. Clubs and bars are already mentioned. But go fishing, skydiving, paragliding, drive 4×4 in the woods (if you find a normal team of off-roadsters, you will definitely never forget the experience, as they will let you do anything you want), have some incredible acrobatic flights, rent a sports car in the Rally track. And I can continue the list. Sure, you can do it in your own country, but then follow the post…

4. Prices. All of the above you can do very cheap. E.g. 15 minute flight with an acrobatic plane with all the programme will cost you something like 500 LT. 10 minutes with a European champion on a Rally track will cost you 350 LTL. 10 minutes go-karting will cost you only 50 LTL. Beer in an expensive pub will cost you 7 LTL (2 EUros).

5. Vilnius is changing and getting more expensive. After 5 years it will be different. See the change.

6. Visit all the nicest places in the country. Visit seashore. Visit Palanga, Nida, Juodkrante. These are the nicest places in Lithuania. See the dunes, one of the most amazing sights near the sea. Or just stay in a calm appartment just near the see. Palanga can be crowded during summer, but such places like Preila, Pervalka or Nida are very calm if you want to rest. Anyway, rent a car and see all those places. This would be the best way to travel, if you want to see more.

7. Come to Vilnius for business reason. Now is the best time to do business in Lithuania. The economy is booming, every business in Lithuania welcomes partnership and is really interested in expanding the borders to other countries. There are a lot of smart people in Lithuania. A lot of people are moving outsite the country, but these are mainly workers, people that work in construction. Intelligent business part stays, because there are plenty of things to do.

8. Continue your trip to other Baltic states. They all have places to see and parties to attend.

Marytė sako:

9. Try the food. Fabulous authentic Lithuanian meals and new cuisine. Something for everyone's taste and wash it down with --vyturys beer, the best you'll ever taste.
10. Visit the forests, go mushroom picking.
11. Visit the Bee Museum. One of the most fascinating places to see. The Amber Museum.
12. Drive through the rural areas to get a flavour of quaint villages, dotted farms throughout the land.

Dupa ore, am iesit cu o colega. I-am spus ca vorbesc Truputi Lietuviskai, ea a luat asta ca Gerai Labai si turna la cuvinte lituaniesti ca eu doar reuseam sa intreb da ce-i asta, da asta, si-i raspundeam Taip or Ne. Interesanta discutie s-a primit :)

Ne-am despartit, indreptindu-ma spre statie. Pilies gatve e plina de turisti. Cine se mai poate plimba prin centrul vechi dimineata tare decit turistii? Dimineata, racoare, soare, liniste, aer curat. O dimineata caracteristica Vilniusului.
Adormita in admiratie aud vorba romaneasca. Si romaneasca suta la suta, vorbita de un grup mic de romani. Doamne, ce leac pentru sufletul meu ratacit, un sentiment de acasa, de natal, de al meu. Imi venea sa-i cuprind pe fiecare si sa le multumesc ca vorbesc aici, in Vilnius, romaneste!!!!
Sigur ca n-am facut-o. Mi-am continuat drumul, convinsa ca iata un moment frumos pentru ziua de azi, si poate pentru o lunga perioda inainte, caci cine stie cind voi mai auzi pe strazile Vilniusului vorbindu-se romaneste.

Além disso, também costumo fazer um documento com todos os lugares onde irei me hospedar - já devidamente reservados, claro. Abaixo tem o exemplo da hospedagem em Bruges:
-------------------->
BRUGES
08/07 a 10/07

Hotel Asiris
Lange Raamstraat 9
Telefone: +32 (0)50 34 17 24
E-mails: info@hotelasiris.be
Internet: http://www.booking.com/hotel/be/hotelasiris.html?aid=304142
Número da reserva: 46541609 / Código Pin: 9206

COMO CHEGAR:
Da estação, pegue o ônibus número 4 ou 14. Desça do ônibus na parada "GOUDEN HANDSTRAAT". Atravesse a rua (LANGE REI) e pegue a rua com uma farmácia (ou algo parecido) na esquina "GOUDEN HANDSTRAAT". Pegue a primeira rua à direita e no final, na igreja "Sint-Gillis" vá para esquerda. O hotel estará 50 metros à frente do lado esquerdo.

CHECK-IN: entre as 13:00h e 20:00h
CHECK-OUT: até as 11:00h

TIPO DE ACOMODAÇÃO: Small Double Room

BANHEIRO: sim
CHUVEIRO: sim
ROUPA DE CAMA: sim
TOALHAS: sim
CAFÉ DA MANHÃ: sim

OBS:
TV, telefone, ventilador
03 andares mas sem elevador
O vôo de Bruxelas para Copenhague sai às 19:30h

PAGAMENTO:
A pagar 117 euros
Aceita cartões de crédito

CANCELAMENTO:
Menos de 30 dias antes: 30 %
Menos de 8 dias: 50 %
Menos de 1 dia: 100 %
<--------------------
Aproveitei a empolgação para dar uma recompilada nas Missões Europa anteriores e fiz um mapão de onde eu já abundei. De todas as Missões, infelizmente, só a última foi blogada ao vivo. E só quem já fez uma loucura dessas sabe como é difícil, né Ricardo? Mas estou estudando a possibilidade de repetir a experiência. Devo ou não devo?

Missão Europa 2005:
Londres - Paris - Barcelona - Lisboa

Missão Europa 2006:
Amsterdã - Berlim - Praga - Budapeste - Milão

Missão Europa 2007:
Bruxelas - Copenhague - Gotemburgo - Oslo - Bergen - Estocolmo - Vilnius - Tallin - Helsinque

Missão Europa 2008:
Veneza - Ljubljana - Zagreb - Viena - Bratislava - Cracóvia - Dublin - Sevilha - Madri

(clique na imagem para ampliar)

The third annual Baltic Tango Festival will be held in Vilnius, a fitting contrast of old world romance to the tango's Latin passion, from June 26-28.  Several genres of the dance will be incorporated into the weekend programming, including the orchestral sweeps of the milonga, the ardor of the romanza, and the vocalizations of the cancion.  There'll be a touch of the modern as well with some electric instruments mingling with standbys such as the flamenco guitar.  If you can only put your 50 Lt (a little over $20 USD) to one show, make it Irmantas Bačelis' "The Last Caligula's Tango."

Many performances will also be stationed in restaurants which kills two birds with one stone.  However, if you want to get in on the action (and who doesn't?) you can also sign up for 90-minute lessons with some of the greats for 40 Lt (a little over $15 USD). 

Thanks, -Noot-!

Baltic Tango Festival
Various Locations
http://www.baltictangofestival.com/